Un cer negru ca c?trana se ?ntindea la orizontul Pa?i Makkal-ului. Se vedeau acolo nori furio?i, alergand unul dup? cel?lalt, ?i scantei de foc aruncate din ?nalturi, rupte din fulgere cr?pate ?n dou? de furia naturii. La fel se auzeau tunete ?n ?nalturi, hodorogeli ale c?ru?elor cere?ti ce goneau se pare dup? acei nori sc?pa?i de sub control, ?ncercand m?car pe cat se putea s?-i ?in? ?n frau. De asta ?i r?suna cerul de r?ul acelor tunete ?i fulgere, cr?pand pe alocuri panza neagr? celestial?.

  Anume la o astfel de priveli?te se uita ?i Tikil ?n acele clipe, ?ntrebandu-se de furia naturii avea de-a face cu prezen?a lui Maranam ?n acele locuri sau era cumva legat? de un alt fenomen. Nu natural desigur, c?ci nu natura ??i f?cea de cap ?n acele locuri, ci r?ul, cel sc?pat de sub control ?i de mult? vreme. Un r?u pe care-l sim?ea clar ?i pe piele, sub form? de mici furnic?turi, ceva sim?it atat de pl?cut ?n trecut, dar atat de insuportabil ?n acele clipe. Cum nu de altfel, cand de jur ?mprejurul lui ?i ?ngr?deau calea cele trei Inele ale Puterii de pe Muntele Fricii.

  Cel mai mic dintre ele avea culoare ro?ie, influen?at de puterea focului ?i-a lavei din interiorul muntelui. Cel de-al doilea avea culoare neagr? ?i era f?r? doar ?i poate influen?at de puterea p?mantului ?n timp ce cel de-al treilea avea culoare albastru ?nchis pe margini ?i albastru deschis, ca cerul senin, ?n interior, fiind controlat de puterea cerului ?i a aerului din jurul lui Tikil. ?Un aer atat de nesuferit ?n aceste clipe. La fel ca cerul, cel ascuns ?n spatele m??tii negre a r?ului, f?candu-?i astfel de cap dup? bunul plac doar ca s? dea mai apoi vina pe al?ii pentru propria r?utate.”

  Strig?tul lui Argol din ?nalturi ?l f?cu pe Tikil s?-?i arate col?ii ?ntr-un final. Definitiv nu-i era lui pe plac vulturul din ?nalturi, care se rotea ?n cercuri line, chiar pe deasupra lui, controlat se pare de puterea aerului ?i-a vantului ce b?tea molcom ?n acele clipe.

  Era ?ns? doar o aparen?? asta cu controlul, c?ci nu aerul ?i nici vantul ?l controlau pe Argol, ci vulturul controla puterea celor dou? fenomene naturale. Astfel, sim?ind din plin energia lor, Argol se l?sase r?sf??at de-a lor cald? mangaiere, fiind astfel purtat pe aripi de vant chiar deasupra celui pe care p?ruse a-l ur? o via??, dorindu-?i f?r? doar ?i poate r?zbunare. Una pe care o savura din plin ?n acel moment, c?ci Tikil c?zuse prad? propriei vanit??i, ajungand ?n capcana Muntelui, cea de care fugise milenii, dar ?n care intrase pan? la urm? singur.

  ?A?a cum vei intra ?i tu, Argol,” ?uier? Tikil printre din?i, c?tr?nit. ?S? nu crezi c? e?ti diferit de mine, m-auzi?” ?ntreb? el, privind la vultur doar cu coada ochiului.

  Argol nu r?spunse ?ns?. Pluti doar, alene, pe aripile vantului molcom, permi?and brizei acelor locuri s?-l r?sfe?e din plin. La fel p?rea s? nu se gr?beasc? cu pedeapsa ceea pe care o pl?nuise ?n cap mult? vreme, o r?zbunare perfect? a?a cum ??i dorise mereu, dar totu?i una diferit? de cea pe care ?i-o ?nchipuise, c?ci Argol ?l vruse pe Tikil c?zand ?n aceea?i pr?pastie ?n care-?i pierduse el trupul uman, devenind ?ntr-un final un vultur ple?uv, plutind ?n ?nalturi. Via?a ?ns? ?i Soarta avur? alte planuri pentru el. La fel avuser? ele un plan diferit ?i pentru Tikil, c?ci ceea ce visase Titanul o via??, suprema?ia ?i tronul Muntelui Fricii, r?maneau pan? la urm? doar un vis, unul imposibil. De asta ?i scra?ni Tikil din din?i iar cand ?n?elese acest amar adev?r al lumii.

  ??i totu?i nu-i sfar?itul,” aproape c? strig? Tikil, dup? ce p?ruse doar a ?uiera cuvintele la ?nceput. ?Nu-i sfar?itul pan? nu cad eu. La fel n-o s? ai tu pl?cerea s? m? vezi c?zand de pe al meu piedestal, omule Alton, la fel cum n-o s? ai tu pl?cerea, vulture Argol.”

  ?Crezi asta?” Auzi el glasul lui Argol din ?nalturi. ?C? a?tept aici anume ca s? te v?d pe tine c?zand?”

  ?Aaa, nu?! Atunci… ce s? fie oare? S? fii ?n locul meu?” ?ntreb? Tikil, pe-un ton r?ut?cios.

  ?Doar… s? v?d dreptatea ?nf?ptuit? ?n fa?a ochilor mei, Tikil. Dreptate pentru toate sufletele prigonite ?i cele care au p?timit de pe urma ta.”

  ?Ceva al naibii de greu totu?i, c?ci… s? nu uit?m c? eu de?in o putere enorm? ?n timp ce tu nu e?ti decat un vultur pric?jit. Unul care nicicand n-o s?-mi fac? mie fa?? ?ntr-o b?t?lie deschis?. F??i??, a?a cum ?mi place mie.”

  ?Mie ?ns? ?mi plac jocurile, s? ?tii.”

  ?Jocuri? Care anume? De-a v-a?i ascunselea?” Chicoti Tikil.

  ?Ba nu. De-a r?zbunarea,” r?spunse Argol cu voce sigur?. Apoi, atat de nea?teptat, se arunc? din ?nalturi chiar deasupra lui Tikil, lovind vertiginos din aripi chiar deasupra capului Titanului, zgariindu-i pielea bra?elor ?i a fe?ei cu ghearele sale ascu?ite, ?n timp ce ciocul s?u coroiat lovi ?ntr-una ?n moalele capului lui Tikil.

  O lovitur? puternic? ?ns? ?l arunc? pe Argol cat colo. Z?cea s?rmanul vultur practic f?r? suflare la ca?iva zeci de metri de Tikil, acolo unde c?zuse dup? ce Titanul ?l lovise. St?tea pe spate, cu aripile pleo?tite ?n l?turi, cu ghearele stranse ?i practic r?nindu-i t?lpile, ?n timp ce ochii ?i-i ?inea ?nchi?i. Doar faptul c?-?i mi?ca u?or pieptul ?n sus ?i-n jos mai tr?da acea priveli?te a mor?ii, dandu-i lui Tikil de ?n?eles c? al s?u mare du?man respira ?nc?.

  ?Nu pentru mult? vreme ?ns?,” ?uier? Tikil printre din?i, ?ncle?tandu-?i pumnii. F?cu chiar o grimas? de durere cand sim?i arsuri pe piele ?i-n moalele capului, acolo unde Argol cioc?nise cu putere. La fel, pe tampla stang? se vedea o ?uvi?? de sange prelingandu-se u?or, semn c? ciocul vulturului reu?ise totu?i s? ciupeasc? pan? la sange. Nu destul de adanc ?ns?, c?ci Tikil era ?nc? ?n stare s? p??easc? pe propriile picioare ?n timp ce se ?ndrepta spre Argol.

  Un vuiet din ?nalturi ?ns? ?l f?cu pe Tikil s? se opreasc?. Privi cu aten?ie ?n sus, rotindu-se u?or pe c?lcaie, dar nu v?zu nimic. Doar cerul cu ai lui nori negri furio?i se vedea pan? h?t ?n zare, ?n timp ce pe piele sim?i dintr-o dat? o briz? fierbinte, asemeni celei sim?ite venind dinspre lava clocotind? ie?it? prin craterul unui vulcan abia erupt. ?Tī!”

  Nu-i r?spunse nimeni ?ns?, de?i Tikil era sigur c? anume Tī era pe aproape. Dup? mii ?i mii de ani Anticul Titan al Soarelui venise iar pe p?mant. ?C?utand probabil r?zbunare, nu?” R?cni Tikil, ?nfuriat, c?ci ura el s? nu i se r?spund? la ?ntrebare. La fel ura acel joc de-a ma?a ?i ?oarecii, unul favorit pentru Tī totu?i, c?ci ori de cate ori se ?ntalneau cei doi Titani, Tī prefera s? se ascund? o vreme, doar ca s?-i fac? ?n ciud? lui Tikil ?i s?-l scoat? din pepeni. ?Nu pentru mult? vreme totu?i, c?ci, dac? tot e?ti aici, mai devreme sau mai tarziu tot o s?-?i ar??i tu mutra acr? ?i-o s? te la?i ?nvins, a?a cum s-a ?ntamplat de fiecare dat? cand ai luptat cu mine, Tī! A?a c?, hai, arat?-?i chipul ?i s? termin?m odat?, c?ci chiar n-am timp de pierdut s? ?tii!”

  ?i Tī ??i ar?t? chipul. Mai bine zis ??i f?cu sim?it? prezen?a aruncandu-?i buzduganul de sus. Un buzdugan care-l lovi pe Tikil ?n moalele capului ?ntr-un final, b?gandu-l pan? la subsuori ?n p?mant. Dup? care, cu un ?uierat asurzitor, anticul Titan al soarelui Tī ??i ar?t? chipul, coborand din ceruri asemeni unei s?ge?i de foc ce str?b?tu zarea ?nnegrit?, oprindu-se la doar ca?iva pa?i de locul ?n care z?cea Argol.

  Tikil, cat se auzi ?uieratul s?ge?ii Tī coborand din ceruri, st?tu locului, extrem de ame?it. ?i bazaiau urechile ?i i se ?nvarteau ochii ?n cap, ?n timp ?ntreaga lume p?rea s?-i apese pe umeri, de parc? cerul ?i c?zuse ?n cap, ame?indu-l. Apoi, cand ??i reveni cat de cat ?n fire, chiar dac? mai era ame?it, ?l v?zu pe Tī sco?andu-?i lungile picioroange din p?mant, c?ci viteza c?derii ?l for?ase s? se afunde ?n p?mant pan? la genunchi, dup? care acesta se aplec? lang? Argol, mi?candu-?i lent mana deasupra lui.

  V?zand asta, Tikil chicoti. ?Cau?i moartea cu lumanarea se pare,” ?i spuse el lui Tī. Dup? care, sim?indu-se iar ame?it, ?nchise ochii pentru cateva clipe. Nu-?i ?inu ?ns? limba dup? din?i, ci spuse, ?Sau poate ?ncerci s? re?nvii mor?ii cumva?”

  ?Doar s? te ?nving pe tine,” spuse Tī hot?rat, privind la Tikil doar cu coada ochiului. ?A?a cum s-a ?ntamplat mereu s? ?tii.”

  Tikil stramb? din nas, deschizand ochii doar pe jum?tate. ?Cum s-a ?ntamplat mereu?” ?ntreb? el ironic. ?Se pare c? de la b?trane?e ai devenit senil, Tī, c?ci, din cate ?mi aduc aminte, cel ?nvins ai fost mereu tu.”

  ?Sigur?” ?ntreb? Tī, surazand, ridicandu-se ?n picioare ?i strangandu-l pe Argol la piept. ?Nu-i ceea ce-mi amintesc s? ?tii.”

  ?Asta pentru c?-?i place s? te am?ge?ti pe sine. La fel ca acum cand strangi la piept un suflet mort ce-ar trebui b?gat ?n p?mant ?i acoperit cu ??rn? ?i nu strans la piept ca pe-un ?arpe, unul care te poate apuca de gat s? ?tii. De mai respir? ?nc?. Ceva de care m? ?ndoiesc totu?i, c? nesuferitul cela respir? ?nc?, c?ci… am avut eu grij? s? nu mai simt? nicicand briza ?i aerul acestui munte.”

  Tī ridic? din umeri. Prea sigur pe sine p?ru Titanul, iar asta-i atrase aten?ia lui Tikil. La fel i se p?reau nesuferite mangaierile Titanului Tī, care p?rea a netezi penajul vulturului astfel, la fel cum el netezea adesea bl?ni?a m?t?soas? a mot?na?ului Morgan. ?Nu poate fi,” marai Tikil ?ntr-un final. ?Tic?losul ?la ?nc? respir?, nu-i a?a?”

  ?A?a e, c?ci… se pare c-ai uitat un lucru, Tikil: un suflet salvat de mine nu poate muri. Nu de mana ta, c?ci atunci cand l-am scos din pr?pastie pe Argol, l?sandu-i trupul uman s? cad? ?n adancuri, i-am dat via?? ve?nic?. Astfel doar P?rintele Haos ?i Via?a au dreptul s?-i ia acest dar. Nicicand tu.”

  ?De asta ?i p?rea sigur de-a sa reu?it?, nu?” ?ntreb? Tikil, ar?tandu-?i col?ii. ??i c-o s? se r?zbune mai apoi.”

  Tī zambi. ?Atat de prost e?ti, Tikil! Mai prost decat ?ns??i noaptea.”

  ?F?r? insulte, c?ci… pot insulta ?i eu.”

  ?N-ai decat, c?ci nu spun decat adev?rul. Unul pe care nu l-ai v?zut nicicand. ?tii care anume?”

  ?Lumineaz?-m?!”

  ?C? r?zbunarea omului Alton a avut loc atunci, acum multe milenii, cand eu mi-am recuperat aripile, iar el a ren?scut din pr?pastie, ridicandu-m? pe mine pe marile ?i puternicele lui aripi, ?n timp ce tu te-ai dus la fund atunci. Asta ?i-a fost marea r?zbunare. Una pe care nici tu ?i nici el n-a?i ?n?eles-o. Chiar ?i a?a mai e ?nc? timp s?-?i ar?t cat de mult ai gre?it de altfel ?n tot acest timp.”

  ?Am gre?it? Prin ce anume? Tr?indu-mi via?a?”

  ?Ba nu. Aliindu-te anume cu Maranam ai gre?it, c?ci toate r?ut??ile f?cute de-a lungul vremii ?i-au fost iertate datorit? lui Accam Ku??u, care te-a iubit. Acum ?ns?, cand a renun?at la propriul fiu, am ?i eu ?ansa s?-?i ar?t cum se simte pe piele r?zbunarea,” ?uier? Tī printre din?i, aruncandu-l brusc pe Argol ?n aer. Dup? care, cand Argol se v?zu iar plutind pe propriile aripi, Tī se n?spusti asupra lui Tikil, trantindu-l mai ?ntai la p?mant. Ca mai apoi, ?ncle?ta?i unul ?n altul, s? ?nceap? a-?i ?mp?r?i pumni ?i picioare, c?utand s?-?i ?nving? du?manul cu orice pre?.

  ***

  Adanc ascuns ?n Inima Muntelui Fricii, Caktiyi? ātāram-ul era un simbol al perfec?iunii spre care unul tinde de-a lungul vie?ii, dar pe care atat de pu?ini o ating vreodat?. ?i nu era o exagerare aceast? credin??, c?ci cu adev?rat doar pu?ine suflete v?zur? m?car o dat? ?n via?? Sfantul Izvor al Puterii. Un izvor cu ap? neagr?, dar totu?i limpede, prin care cei care aveau rolul ?i puterea s-o fac? puteau vedea destine ?i chiar viitorul. A?a cum i se ?ntampla adesea lui Inlan Diar, privind ?n micul izvor Pārvai, cel care curgea din ciocul lebedelor de ghea?? chiar ?n sala tronului.

  La o astfel de ap? privea ?i Zeal ?n acele clipe. Ea ?ns? n-o vedea limpede, ci tulbure, asemeni paraia?elor formate pe munte ?n timpul ploilor. Ape tulburi din cauza ??rnei sp?late de pe pietre, ?n timp ce apa Caktiyi? ātāram-ului era tulbure din cauza vremurilor tulburi ce se ab?tuser? nu doar asupra Muntelui Fricii, ci asupra ?ntregii lumi. ?De parc? ast? lume ar fi sortit? pieirii,” murmur? tan?ra cu ochii ?n lacrimi.

  ?O priveli?te care te face s? te doar? sufletul, nu-i a?a?” O ?ntreb? Accam Ku??u practic ?n ?oapt?. Se afla ?n acele clipe ?n stanga lui Zeal, oglindindu-?i ?i el chipul ?n apa tulbure a izvorului. Doar c? Accam Ku??u, spre deosebire de a sa str?nepoat?, nu vedea apa tulbure, ci cristalin?, cea care-i ar?ta ?n acel moment clipe fericite din al lui trecut, clipe ?n care soarele ?i s?rutase cre?tetul ?i-i mangaiase p?rul negru ca pana corbului ce-i ajungea pan? la umeri ?n acele clipe. ?i da, era atat de izbitoare a sa asem?nare cu Island. Doar c?, spre deosebire de-al s?u nepot, Accam Ku??u fusese smolit, cu ochi negri, profunzi, ?i nu atat de ?nalt de statur?. O smoliciune a pielii dat? probabil de-a sa putere s?lbatic?, cea a panterei negre, ?n care se transforma adesea cand dorea s? colinde muntele sau s?-l apere de rele.

  Zeal nu-i r?spunse ?ns? la ?ntrebare. La fel nu-l privi nici m?car o clip?, iar asta ?l f?cu pe Accam Ku??u curios. Astfel, privind-o pe fat?, o v?zu cufundat? ?n ganduri, cu privirea sc?ldat? de boabe calde de lacrimi, cele n?scute din inima ?ndurerat?, cea care se preocupa pentru ?ntreaga lume ?n acele clipe. O priveli?te care-l ?ntrist? ?i pe Accam Ku??u, c?ci ?i spuse cu glas ?ndurerat, ??i totu?i va trebui s? fim tari de vrem s? trecem peste asta, Zeal. La fel cum e nevoie s? facem jertfe.”

  ?Jertfe?” ?l ?ntreb? ea ?ncurcat?. ?Ce fel de jertfe?”

  ?De suflet. Renun?and la cineva drag sau la ceva ce-am iubit o via??.”

  Zeal se cutremur? auzind pantera vorbind astfel. Da, nu-i pl?cea defel tonul vocii lui Accam Ku??u, la fel cum nu-i pl?cea scanteierea s?lbatic? v?zut? ?n ochii lui. O f?cea s? se team?, chiar dac? nu ?tia de ce, un sentiment pe care nu-l mai avuse nicicand pan? atunci lang? Accam Ku??u. Astfel, f?r? s? vrea, se trase un pas ?n spate, privind ?int? la panter? cand ?ntreb?, ?S? jertfim pe cine, Accam Ku??u? R?spunde!” Aproape c? strig? ea, cand v?zu c? pantera t?cea.

  Accam Ku??u nu se sup?r? ?ns? s-o aud? pe fat? vorbindu-i astfel. La fel nu se sim?i ofensat s-o vad? privindu-l ca pe un du?man. Era ceva ce a?teptase Accam Ku??u pan? ajunser? ?n acel loc, ca Zeal s?-l priveasc? cu team? ?i s? ia o pozi?ie de ap?rare, c?ci prea mult? vreme ?n scurta ei via?? fusese nevoit? s? se apere. Asta se ?ntamplase din cauza lui Ahi ?i Coallar, care c?utaser? mereu s? le ia puterea. De aceea ?i nu era gre?it ca Zeal s? cread? c? Accam Ku??u putea dori la fel, chiar dac? prin ale lor vene curgea acela?i sange.

  ?Am ?ntrebat ce jertf? se cere, Accam Ku??u,” strig? ?ntr-un final Zeal, tem?toare. ?Iar de nu r?spunzi ?nseamn? c?-s eu, nu-i a?a?” Accam Ku??u surase. ?Am avut dreptate,” murmur? ea, dezgustat?. ?De asta bunica Inlan Diar m-a privit trist? la desp?r?ire. A fost pentru c? m-a jertfit pe mine pentru restul lumii. Nu pot s? cred asta,” murmur? ea cu ochii sc?lda?i ?n lacrimi.

  Tres?ri ?n clipa ?n care privi iar ?n fa?? ?i v?zu, ?n locul panterei, un Island diferit, cel v?zut de Accam Ku??u ?n apele Izvorului. Un Island cu p?r negru, carlion?at, ce-i ajungea pan? la umeri ?i ai c?rui ochi negri ?i profunzi se a?intir? ?n acei verzi ai fetei. ?Tu… cine e?ti?” ?ntreb? ea, speriat?. ?Bunicule Island?” Accam Ku??u d?du din cap c? nu. ?Atunci? Cine e?ti tu?”

  ?Cel care-?i spune inima ?i nu ra?iunea, Zeal,” r?spunse Accam Ku??u cu blande?e ?n voce.

  Recunoscand glasul panterei la acel b?rbat, Zeal tres?ri iar. Apoi privi speriat? ?n jur, c?utand cu privirea pantera cea neagr?, care o ?nso?ise pan? acolo. Nev?zand-o, se ?ncrunt? iar, c?ci prea ciudate i se p?reau toate. La fel ca acel b?rbat, la vreo treizeci de ani, ce st?tea ?n fa?a ei ?i care ar?ta ca Island, dar nu era totu?i el. O schimbare care o ?ncurc? nespus pe Zeal, c?ci ea nicicand nu se a?teptase ca trupul uman al lui Accam Ku??u s? arate ca cel pe care ea l-a iubit o via??: al ei scump bunic Island.

  ??tiu ce gande?ti acum,” spuse Accam Ku??u, f?cand un pas spre ea. Zeal d?du unul ?n spate. ?C? lumea ?i-a ?ntors spatele ?i comploteaz? ?mpotriva ta.”

  ?Un gand cat se poate de logic,” r?spunse fata, cutremurandu-se. ?Nu-i prima dat? cand sunt tr?dat? de ai mei.”

  ?Dar e prima dat? cand ai fost adus? la Izvorul Puterii.”

  ?Da, a?a e: e prima dat? cand ajung aici. Un loc ?n care mi s-a spus mereu c? n-o s? ajung nicicand, dar totu?i am ajuns, iar asta poate fi doar dintr-un singur motiv: c-am fost adus? ca jertf?.” Accam Ku??u surase, plecandu-?i privirea. ?Nu v?d ce-ar fi comic aici.”

  ?Tu,” r?spunse b?rbatul cu blande?e iar??i. ?C?ci nimeni n-a vorbit de jertf?.”

  ?Ba da. Ai vorbit. Nu demult. Ai spus, citez, ??i totu?i va trebui s? fim tari de vrem s? trecem peste asta, Zeal. La fel cum e nevoie s? facem jertfe.”

  ?Da, am spus asta, recunosc. Dar n-am spus nicicand c? te voi jertfi pe tine.”

  ?Atunci? Pe cine vei jertfi dac? nu pe mine? Propriul suflet?” Accam Ku??u nu spuse nimic. Doar continu? s? zambeasc?, ?ndreptandu-se spre Zeal din nou, care f?cu iar ca?iva pa?i ?n spate. Ba chiar ?i spuse panterei pe-un ton poruncitor, ?Stai unde e?ti sau nu r?spund! ?tii ce-mi poate pielea de simt c?-s ?n pericol ?i nu cred c? vrei s?-mi sim?i mu?c?tura veninoas? pe piele.”

  ??n cazul ?sta f? tu pasul spre mine,” spuse Accam Ku??u, ?ntinzand bra?ul drept spre Zeal, cu palma larg deschis?, a?teptand ca fata s? i-o ating?.

  Privind ?int? la mana ?ntins? spre ea, Zeal se ?ncrunt? iar, c?ci… mintea ?i spunea c? putea fi o capcan? acea ademenire, ?n timp ce inima ?i cerea s? se ?ncread? ?n Accam Ku??u. ?Ca o oglind? ce reflect? dou? imagini diferite e?ti tu,” murmur? fata ?ntr-un final, ?nc? privind la mana ?ntins? spre ea.

  ?Ba sunt ceea ce tu vrei s? vezi, Zeal. La fel doar tu e?ti ?n stare s? sim?i adev?rul din mine, iar asta e f?r? doar ?i poate din cauza puterii izvorului.”

  ?O putere pe care eu n-o de?in. Tu ?ns? da.”

  ??i totu?i o putere care-?i apar?ine, Zeal, c?ci de-ai venit aici f?r? s? ?ntalne?ti primejdii ?n cale e pentru c? Caktiyi? ātāram-ul te-a primit ca pe noua st?pan?.”

  Zeal ?l privi ?ncurcat?. ?Ca pe noua st?pan?? Despre ce naiba vorbe?ti acum?”

  ?Despre putere, Zeal. Mai bine zis despre schimbul de puteri care va avea loc curand. Un schimb de puteri care va deschide Por?ile ascunse ale Muntelui Fricii, salvandu-?i poporul ?i poate ?i ?ntreaga lume ?n acela?i timp.”

  ?Por?i deschise prin sacrificiu ?i jertf?. Cea a unui suflet nevinovat.”

  If you discover this tale on Amazon, be aware that it has been unlawfully taken from Royal Road. Please report it.

  ?Sau poate al unui suflet ce-a decis asta con?tient de consecin?e, nu crezi?” Zeal ?l privi ?i mai ?ncurcat?. ?Atinge-mi palma ?i-o s? ?n?elegi mai apoi despre ce vorbesc.”

  ?Ba nu,” scutur? Zeal vehement din cap. ?Nu ?nainte s?-mi spui ce-ai ?n minte.”

  ?Nu pot.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c? astfel de lucruri nu se spun ?n cuvinte, ci se simt. La fel e vorba de ?ncredere, Zeal. O ?ncredere cerut? ca sacrificiu de ?ns??i Caktiyi? ātāram, c?ci prin asta se creeaz? leg?tura dintre a lui Putere ?i noul st?pan.”

  ?O leg?tur? care poate fi sim?it? ?i de departe, cred.”

  ?Ba nu, scumpo: Caktiyi? ātāram-ul are nevoie de fapte ?i nu de cuvinte, iar noi avem nevoie de el.”

  ?De Caktiyi? ātāram?” B?rbatul d?du din cap c? da. ?Pentru ce anume?”

  ?Pentru puterea de-a desp?r?i dou? lumi, Zeal.”

  ?Por?ile!”

  ?A?a e: ca s? deschidem por?ile Muntelui Fricii avem nevoie de puterea Caktiyi? ātāram-ului, cea combinat? cu a ta putere, c?ci tu de?ii for?a p?mantului, Zeal, o for?? care ?i-a fost dat? ?n clipa ?n care ai ?nceput a controla cobrele.”

  Zeal ?nghi?i ?n sec. ?Puterea de-a te ascunde ?n gaur? de ?arpe ?n vreme de furtun?.”

  ?O gaur? de ?arpe necesar? ?n aceste clipe. Una pe care o po?i deschide ?i ?nchide tu. Nu singur?, ci cu Inlan Diar ?i alte for?e, c?ci Por?ile Muntelui Fricii au fost create s? fie deschise ?i ?nchise de mai multe puteri. Pentru asta ?ns? e necesar ca cineva s? controleze procesul de aici, din inima Caktiyi? ātāram-ului.”

  ?Atunci, controleaz? tu aceast? for??. Doar o de?ii, nu?”

  Accam Ku??u surase iar, mai f?cand un pas spre Zeal. Fata ?ns? r?mase pe loc de data asta. ?A? face-o de-a? putea. Doar c? eu am pierdut acest drept ?n clipa ?n care am r?mas ?n pielea fiarei, ucis de propriul meu copil. Un p?cat pe care-l port ?i azi pe suflet ?i pentru care voi pl?ti curand.”

  Privind adanc ?n ochii fetei, Accam Ku??u ?i d?du ?ncrederea necesar?. Astfel, p?rand a nu-?i da seama de ceea ce face, de?i era complet con?tient? de fiecare pas pe care-l d?dea, Zeal f?cu un pas ?n fa??, atingand palma larg deschis? a lui Accam Ku??u cu propria palm? dreapt?. ?i, privind adanc unul ?n ochii celuilalt, ambii v?zur? durerea ascuns? ?n ei: cea a pierderii mamei ?n ochii tinerei ?n timp ce ochii lui Accam Ku??u reflectau o singur? imagine - cea a regretului, murind ?njunghiat de lama pumnalului propriului fiu.

  ***

  ?Se ?ncepe, nu-i a?a?” ?ntreb? Alena cu jum?tate de voce, oprindu-se ?n dreapta lui Inlan Diar, care privea sus pe munte, pe Varful Mēl, acolo unde cerul sc?p?ra cel mai n?prasnic. Un varf de munte care-i era atat de drag ?i pe care-l vruse ferit de rele, dar care ajunse ?ntr-un tarziu locul ?n care sange din sangele ei era pedepsit pentru faptele sale: Tikil.

  ?Mai e ?nc? timp,” r?spunse Inmar ?n locul reginei, fiind oprit? ?n stanga lui Inlan Diar ?i privind ?i ea ?n aceea?i direc?ie. ??nc? nu ?i-au unit for?ele cele trei Inele ale Puterii.”

  ?Nici n-o s-o fac? pan? Zeal n-o s? controleze puterea Caktiyi? ātāram-ului,” spuse regina, oftand. ?Un control al puterii care cere atat de multe jertfe.”

  ?Jertfe? Ale cui?” ?ntreb? Alena oarecum speriat?. ?Nu-mi spune c? Zeal…”

  Inlan Diar d?du din cap c? nu. ?Noua st?pan? nu poate fi jertfit?,” l?muri ea, privind ?int? ?n ochii Alenei, ochi ce abia se z?reau de sub borurile largi ale glugii ce Alena o purta ?nc? pe cap, la fel ca Inmar. Chiar ?i a?a regina tot o v?zu pe vulpe ?ncruntandu-se u?or, c?ci nu ?n?elese Alena de tot cuvintele reginei. ?M? refer la controlul puterilor de pe acest munte.”

  ??i-a Izvorului Caktiyi? ātāram ?n acela?i timp, nu?” Se interes? Inmar.

  ?A?a e. Un schimb de puteri care mi-ar fi pl?cut s? n-aib? nicicand loc.”

  ?De ce? Credeam c? anume un urma? al t?u ar trebui s? aib? acea putere.”

  ??i ai dreptate, Inmar: e o decizie a Sor?ii ca anume un urma? al conduc?torului Pa?i Makkal-ului s? aib? control ?i asupra Izvorului Sfant. Dar totu?i ceva ce mie mi-ar fi pl?cut s? fie diferit, c?ci… e povar? atat de grea de purtat pe umeri, asta cu puterea.”

  Inmar zambi. O f?cu ciudat, cumva complice, dar totu?i f?r? r?utate. Dup? care ?nchise ochii ?i st?tu a?a o vreme, adulmecand aerul rece al dimine?ii ?i v?zand cu ochii min?ii doar furia cerului, cea pictat? la orizont prin fulgere ?i sclipiri de lumin?. La fel v?zu ?i norii furio?i ce ?nc? alergau unul dup? altul, o priveli?te care o f?cu s? se ?nfioare chiar ?nainte s? spun?, ??i totu?i un schimb de puteri necesar, Inlan Diar. Un schimb de puteri care poate readuce stabilitatea pe aceste ?ntinsuri.”

  ?Crezi c? e ?nc? posibil de f?cut asta?” ?ntreb? regina.

  ?Eu cred c? da,” r?spunse Alena ?n locul lui Inmar. ?C?ci Zeal e diferit? de noi to?i: ea, chiar ?i de poart? ?nc? ura ?n suflet, tot n-o s? se lase nicicand controlat? de ea.”

  Inlan Diar o privi ?ncurcat?. ?Ura? Pentru cine anume? Pentru Vanamari?”

  ?Nu doar, regin?!” Spuse Alena, zambind trist. ?Zeal nu-i ur??te doar pe Vanamari, ci ?i pe Tetapas.”

  ?Iar tu ?tii asta pentru c??”

  ?Pentru c? eu i-am spus unde anume ?i-a tr?it ultimele clipe din via??… Zayleea.”

  Inlan Diar se cutremur?. ?Grota lui Tetapas,” murmur? ea mai apoi.

  ??tiai?” O ?ntreb? Inmar. Inlan Diar d?du din cap c? da. ?De unde sau mai bine-zis de cand ?tii asta?”

  ?Dintotdeauna,” spuse Inlan Diar cu glas gatuit. ?Am v?zut ?i eu acel moment atunci. Momentul ?n care patru suflete au intrat ?n grota lui Tetapas, dar n-au ie?it nicicand.”

  ?O viziune despre care n-ai vorbit nim?nui nicicand. De ce?” Se ?ntreb? Alena.

  ?Pentru c? n-am vrut s? r?scolesc ?n sufletul nepoatei mele ?i s?-i fac ?i mai mult inima feciorului s? sangereze. Era mai bine pentru ei s? cread? c? Zayleea pur ?i simplu a disp?rut r?pus? de Vanamari decat s? ?tie c? sufletul celei pe care au iubit-o mai mult decat propria via?? a fost ?nchis pe veci ?n Ko?i, Ulciorul de Foc al Sor?ii, un loc de unde n-o s? scape nicicand.”

  Spunand aceste cuvinte, ochii lui Inlan Diar l?crimar?. Sim?i iar ?n suflet durerea pierderii nurorii, cea pe care o apreciase pentru a ei bun?tate ?i pentru sacrificiu, c?ci se jertfise pe sine pentru a salva vie?i, dar totu?i f?r? sor?i de izband?. Ar fi vrut atunci s?-i fi fost al?turi ?i s?-l ?mpiedice pe Tetapas s? pun? mana pe puterea Zayleei. Nu-i fu dat ?ns? s? afle despre asta decat mult mai tarziu, la cateva luni dup? dispari?ia Titanidei Cerului Nelimitat, atunci cand ajunse din pur? ?ntamplare ?n zona nordic? a Pa?i Makkal-ului, urmandu-l pe Argol. Acolo, stand pe aceea?i stanc? de pe care E?ōl ?i Strebasus pandir? la grota lui Tetapas, regina privise ?i ea ?ntr-acolo ?i-l v?zu pe ?arpe s?pandu-?i deja drum pe stanca exterioar? a Ka?ka? Pēy-ului. Atunci ?i fu dat s? ?n?eleag? cum anume ?i reu?ise ?arpelui Tetapas s? scape de-a sa captivitate ?i avu viziunea Zayleei ?i-a so?iei lui Rueb intrand ?n grot?, ?nso?ite fiind de doi copii de pan? ?n zece ani.

  ?O durere f?r? margini pe care n-o pot descrie nici azi,” murmur? Inlan Diar ?ndurerat?, ?nc? cu ochii ?nchi?i. ?C?ci ?n acea zi noi am pierdut-o pe Zayleea, da. Rueb al C?rbunarilor ?ns? ?i-a pierdut ?ntreaga familie, c?ci Vvokkam era deja pierdut ?i el, ?ncrezandu-se mai apoi ?n Soart? ?i ?nchinandu-se ?n fa?a lui Tikil.”

  ?Ceva ce ?i-ai fi dorit s? ?mpiedici, nu?” O ?ntreb? Inmar, privind ?int? la regin?. Inlan Diar d?du ?ns? din cap c? nu. ?De ce? Mi s-a p?rut c? anume acest gand l-ai fi avut atunci.”

  ??i ai dreptate, Inmar. Am vrut atunci s? salvez acel copil de la pierzanie. De asta ?i i-am ie?it ?n cale cand se ?ndrepta spre grota ?n care era ?nchis Tikil. El nu m-a v?zut ?ns?. Acel Vvokkam vreau s? spun ?i asta din cauza c?-i era deja mintea ?ntunecat? ?i r?ul ?i pusese st?panire pe suflet. De asta a trecut atunci pe lang? mine f?r? s? m? priveasc?. ?i, trecand pe lang? mine, mi-a ar?tat o alt? viziune atunci: cea ?n care Vvokkam al C?rbunarilor, al?turi de Tikil, vor sta de straj? la Hotarele Pa?i Makkal-ului, ca caini de straj? ai unui du?man de temut.”

  ?Maranam!”

  ?A?a e, Alena! Tikil ?i-a ?nchinat ?i el ?ntr-un final sufletul, c?lcandu-?i pe orgoliu ?n schimbul libert??ii. O prostie totu?i, c?ci asta-i va aduce ?ntr-un final moartea.”

  ?Pan? la moartea lui Tikil mai este ?ns?, Inlan Diar. Pan? s?-l vedem c?zand pe el ?i apoi C?rbunarii trebuie s? a?tept?m decizia Sor?ii ?i ca Zeal s? controleze acea imens? putere a Izvorului Sfant, cea care va ini?ia procesul deschiderii Por?ilor Muntelui Fricii ?i… apari?ia simbolului Vie?ii ?i-a Mor?ii, cel pe care am sperat s? nu-l v?d nicicand.”

  ***

  Prin?i ?ntr-o lupt? crancen?, corp la corp, Tikil ?i Tī continuau s?-?i ?mpart? pumni ?i picioare, r?nindu-se reciproc ?i sl?bindu-se de puteri. Nu p?rea niciunul s? aib? sor?i de izband?, c?ci ?n acea capcan? a Inelelor Puterii de pe Varful Mēl du?manii c?p?tau puteri egale. O decizie a Sor?ii ?i-a lui Themis de fapt, pentru a p?stra echilibrul pe-un varf de munte sfant, de acolo de unde se spunea c? unul putea vedea ?ntreaga lume.

  Lupta dintre cei doi Titani dura deja de patru ore, dar niciunul din ei nu p?rea gata s? cedeze chiar dac? abia se mai ?ineau pe picioare. La fel p?rea c? niciunul din ei nu era dornic s?-?i dea m?car un pic de r?gaz s?-?i trag? sufletul, c?ci, de s-ar fi ?ntamplat asta, atunci era un lucru bine ?tiut de to?i c? acea lupt? dintre doi du?mani aprigi nu s-ar fi terminat nicicand. De aceea ?i Tī continua s? se aga?e de bra?ele lui Tikil, strangand cu ?i mai mult? putere carnea Titanului, cand sim?i c? acela vruse s? foloseasc? un ?iretlic ?i s? se desprind? de el. De i-ar fi reu?it lui Tikil s? se desprind?, s-ar fi rotit ?n cercuri mult? vreme dup? asta, pan? s-ar fi ?ntremat la trup ?i la suflet, dandu-?i astfel ?ansa s?-l atace iar pe Tī ?i poate ?i s?-l ?nving?, c?ci spre deosebire de Tikil, Titanul Tī se ?ntrema mai greu atunci cand era pe p?mant, ?n timp ce ?n Cosmos dura doar secunde.

  ?De asta ?i te ?ii ca scaiul de mine, nu?” Marai Tikil printre din?i, privind ?int? ?n ochii obosi?i ai lui Tī. ?Te temi pentru propria piele.”

  Tī ranji. ?Asta e ce crezi? C? nu-?i dau ?ansa s? respiri liber pentru c? m? tem pentru mine?”

  ?Atunci? De nu-i asta ?i nici nu te temi, ce-ar fi s? ne tragem un pic sufletele ?i apoi s? continu?m?”

  ?Istea?? mi?care, Tikil, ?i la fel ?n?elept gand. Ceva ce totu?i mie nu ?mi e deloc pe plac.”

  ?Din cauza temerilor?”

  ?Ba nu, din cauza drept??ii, c?ci n-ar fi corect s?-?i dau ?ie o ?ans? cand tu nicicand n-ai dat-o altora, nu crezi?”

  ?Vorbe?ti acum iar de Alton acela?”

  ?Vorbesc de mine de data asta s? ?tii, cel c?ruia i-ai furat aripile ?i l-ai alungat ?n ceruri timp de multe milenii doar ca s?-?i po?i tu face de cap ?n lini?te, pe acest p?mant.”

  ?Nu pentru mult? vreme ?ns?, c?ci ai reu?it s? revii mai apoi ?i s? m? alungi ?n adancuri. Tot pentru alte milenii. Astfel… cred eu c? suntem chit.”

  ?Cum r?mane ?ns? cu lumea? Cea care ai r?nit-o adesea?”

  ?S? se descurce cum poate. Ce treab? am eu cu ea? Fiecare pe lumea asta ?i este dator doar lui ?nsu?i. Astfel ?mi sunt ?i eu dator doar mie.”

  ?Ceva ce-mi sun? a egoism.”

  ?Crezi tu?”

  ?Sunt sigur, c?ci cel ce caut? doar propria bun?stare nu vede durerea din ochii celor din jur. Asta se nume?te egoism ?i r?utate, Tikil. Ceva ce ?i-a fost permis pan? acum, dar nicicand dup? aceast? zi.”

  Dup? ce spuse asta, ?n momentul ?n care se auzi un asurzitor zgomot venind de la baza muntelui, Tī se trase brusc ?n spate, ie?ind astfel din capcana Inelelor Puterii. O mi?care brusc? care-i atrase aten?ia lui Tikil, care decise s? nu-?i scape du?manul din priviri. Trebui ?ns? s-o fac? ?ntr-un final ?n clipa ?n care sim?i p?mantul de sub picioare cutremurandu-se, ?De parc? un mare vulcan e pe cale s? erup?.”

  ?Poate ?i ai dreptate, Tikil! Poate ?i vulcanul Muntelui Fricii va erupe ?n sfar?it, pedepsind r?ul ce-a tr?it milenii ?n a sa carc?, f?candu-?i de cap cand acest munte n-a vrut decat s?-i apere pe cei pe care i-a iubit.”

  ?O iubire fals?,” scra?ni Tikil din din?i, chinuindu-se s?-?i men?in? echilibrul, ?n timp ce Tī plutea u?or deasupra p?mantului, la ca?iva centimetri de solul ?nz?pezit, p?strand un perfect echilibru. Anume asta ?i-l scoase pe Tikil din s?rite, c? du?manul era capabil s? se apere, ?n timp ce el era captiv. De asta ?i r?cni el ?ntr-un tarziu, privind cu ur? la Tī, ?O iubire care de fapt nu exist?, c?ci nimeni pe lumea asta nu ?tie ce–i de fapt iubirea.”

  ?Aici te ?n?eli, Tikil, c?ci pan? ?i tu ?tii ce-i iubirea.” Tikil se ?ncrunt?, ferindu-se brusc din calea unei roci desprinse din varf de munte, ce trecu ?ntr-un final pe al?turi. Tī nici m?car nu se mi?c? din loc. A?tept? cuminte pan? Tikil ?l privi iar, c?ruia ?i spuse, ?Vorbesc acum de Morgan, cel pe care l-ai protejat mereu cu propriul trup, iar asta e iubire.”

  ?Fals?!” Strig? iar Tikil. ?N-am f?cut decat s?-i ar?t c? f?r? mine moare.”

  ?E inutil s? te min?i pe tine, Tikil! Iubirea nu se neag?, ci se simte, iar Morgan a sim?it-o ori de cate ori a ta man? i-a atins blana. O iubire de care-i va fi dor odat? ce tu vei pieri. Sau… ar trebui s?-l aduc aici ?i s?-l iei cu tine ?n infern?”

  ?N-ai ?ndr?zni,” marai Titanul Groazei. ?Morgan e dincolo de ura noastr?, Tī. S? nu-l atingi sau jur c?-?i frang gatul de ?ndat? ce ies de aici.”

  Tī zambi. ?Amenin??ri din suflet, din cele ce doar un suflet ce iube?te poate sim?i pentru cel ce-i amenin?? iubirea.”

  ?O prostie, c?ci de-l vreau pe Morgan departe de acest loc e pentru c? el ?mi apar?ine ?i doar eu ?l pot pedepsi, nu tu.”

  ?De vrei s? te min?i, n-ai decat. N-o s? m? opun s? ?tii ?i nici n-o s?-mi mai r?cesc gura de poman?, c?ci… singur vei ?n?elege c? iubirea exist?, chiar ?nainte s? p?r?se?ti ast? lume v?zand un singur chip drag ?n fa?a ochilor: cel cu doi ochi negri profunzi, c-o blan? neagr? ca smoala ?i de la care se aude un pl?cut tors pisicesc.”

  Tī oft? apoi, privind ?n dreapta de unde zgomotul muntelui se ?nte?ea tot mai mult ?i mai mult. Un zgomot auzit nu doar de cei doi Titani, ci de to?i cei care locuiau pe munte sau ?n apropierea lui. Astfel, oameni simpli, Siarii, Oamenii Ghe?ii ?i to?i restul, ?ncepand cu C?rbunarii ?i terminand cu Maranam, privir? uimi?i ?n jur, ?ncercand s? ?n?eleag? ce sunet asurzitor se auzea ?i ce pericol de moarte se apropia de fapt ?n acela?i timp.

  Astfel, cu ochii a?inti?i asupra muntelui, v?zur? cu to?ii trei inele negre urcand de la poalele Muntelui Fricii spre varf. Inele ce ?ntalnir? alte trei ro?ii la mijlocul muntelui, acolo unde se aflau de fapt P?durea Kiago ?i Tenebre ?i Regatul Pa?i Makkal-ului, inele controlate din plin de puterea celor dou? vulpi, Inmar ?i Alena, c?ci anume pentru asta ?i ie?ir? ele din a lor ascunz?toare ?i se al?turaser? lui Inlan Diar.

  Regina st?tea ?ntre cele dou? vulpi ?n acele clipe, cele care st?teau cu spatele la ea, controland puterea Celor ?ase Inele ce se opriser? la jum?tatea muntelui, parc? a?teptand ceva. Anume ?n acel moment, cand sim?i atat de viu dou? energii dansandu-i pe piele, cea a p?mantului ?i cea a focului, Inlan Diar stranse ?n pumni toat? puterea de care era capabil?, o energie ce c?p?t? culoarea ghe?ii ?ntr-un final, trimi?and-o ?n fa??, spre un punct fix ce p?rea a fi o Gaur? Neagr? ?n formare dup? cateva clipe. Nu era decat aerul ?ns?, cel ce se mi?ca vertiginos ?n cercuri, ?n timp ce puterea reginei, care p?rea a arunca ?ur?uri de ghea?? spre acel loc, continua s-o alimenteze tot mai mult ?i mai mult.

  ?Acum, Inmar!” Strig? dintr-o dat? Alena, ?ntorcandu-se brusc spre Inlan Diar.

  La fel f?cu ?i Inmar, ai c?rei ochi erau ro?ii ca focul ?n acele clipe, exact a?a cum erau ?i ochii Alenei. Ele ?ns? se ?ntoarser? spre regin? nu pentru a o r?ni ?i nici pentru a o ?mpiedica s? deschid? Por?ile Muntelui, ci ca s? ?ndrepte puterea ceea de foc deasupra locului ?n care se crea Gaura ?n Aer, controlat? de puterea reginei. Un cerc de aer care cr?p? cat de curand, permi?and s? se z?reasc?, conturate ?n aer, dou? mari Por?i de fier.

  ?n acel moment ?i-?i unir? puterile Inmar ?i Alena, chiar deasupra acelor por?i. F?cur? ele asta nu ca s? deschid? por?ile, ci ca s? activeze cel de-al treilea Inel al Sor?ii, a?a cum prezise Vā?kkai candva. Un inel perfect, ro?u la culoare pe marginea exterioar?, cu energie de culoare neagr? prelingandu-se prin uzoarele inelului ?i ?ndreptandu-se spre mijloc, acolo unde se vedea imaginea schi?at? a Copacului Sfant, Yggdrasil, cel colorat ?n albastrul Ghe?ii.

  ?Nu poate fi,” murmur? Inlan Diar v?zand perfec?iunea celui de-al treilea Inel al Sor?ii. ?Vulpile au de?inut ?i ele o astfel de putere?”

  ?A?a e, Inlan Diar,” spuse Inmar cu voce sigur?. ?O putere pe care a trebuit s-o ascundem mereu, de team? s? nu fim ?i noi vanate.”

  ?Dar, nu ?n?eleg. Cum e posibil asta? Cum e posibil ca Ahi s? fi ?tiut de putere ?i s? nu fi ?ncercat s-o controleze el? Asta l-ar fi f?cut invincibil.”

  ?A fost pentru c? Ahi nu asta ?i-a dorit,” r?spunse Alena. ?Nu controlul lumii ?i l-a dorit Magul Pietrelor Negre, ci s? fie recunoscut de al?ii. De-al s?u frate mai exact, de Island. Dar, ne?tiind alt? cale de a-?i ar?ta iubirea decat prin ur?, n-a reu?it decat s?-l ca?tige pe Island ?mpotriva lui. De asta ?i-a fost mai mereu singur ?i considerat du?man cand ar fi fost cel mai bun prieten de fapt.”

  ?Asta ?ns? nu-i justific? faptele,” strig? Inlan Diar. ?Nu justific? ?ncerc?rile lui de-a sc?pa de-ale mele nepoate.”

  ??i ai dreptate. Asta nu se justific?. Dar… la fel nu-i momentul s? vorbim despre ele acum. Pe moment s? ne facem treaba ?i s? sc?p?m de r?ul ?inut captiv pe Varful Mēl. Pe urm?, cand s-o termina r?zboiul, vom discuta ?i despre vechile r?ni, cerandu-ne r?splata ?i pedeapsa pentru ele.”

  Spunand asta, Inmar ??i ?ndrept? for?a spre cea albastr? controlat? de Inlan Diar. La fel f?cu ?i Alena. Astfel, cand puterile lor se ?ntalnir?, de data asta chiar ?n centrul por?ilor, o s?geat? neagr? se desprinse din acel val de energie, trecand chiar prin centrul albastru al Inelului Sor?ii. ?n acest fel holograma lui Yggdrasil se v?zu deasupra Muntelui Fricii, amplificand astfel puterea celor nou? Inele ale Puterii ce-l controlau pe Tikil.

  ?Nu astfel,” url? Tikil ?n clipa ?n care lan?uri se prinser? de-ale lui picioare ?i bra?e, ?nc?tu?andu-l. ?Nu pot pieri astfel. Nu acum.”

  ??i totu?i o vei face,” ?i spuse Tī cu blande?e, plecandu-?i capul ?n timp ce holograma soarelui ?n fl?c?ri se vedea deasupra palmei lui drepte.

  Cand imaginea soarelui se v?zu clar deasupra palmei Titanului, Tī privi spre dreapta, acolo unde o v?zu pe Nikkari ?ngenuncheat? lang? Issa?drā. Aceasta din urm? z?cea incon?tient?, cu capul pe genunchii lui Nikkari, care aduna energie ?n jurul ei ?n acele clipe, a?a cum ?i ?i promise Meliei c? va face ca s?-i salveze surata.

  ?S? fie a?a cum au prezis stelele,” ?opti Tī ?ntr-un tarziu. ??i cum a vrut de fapt ?i Soarta. S? ne unim azi for?ele ?i s? deschidem acele Por?i Secrete, cele care nu duc doar spre Inima Muntelui, ci spre o alt? lume de fapt.”

  Spunand asta, Tī arunc? acel soare creat deasupra palmei ?n sus, disp?rand el dup? asta sub form? de scantei de foc. Un soare care se ridic? tot mai sus ?i mai sus deasupra muntelui, chiar deasupra locului unde st?tea Tikil. Acesta din urm? privea ?ncremenit spre locul de unde disp?ruse Tī, acolo unde se mai z?reau ?nc? scantei de foc, ceva ce-i d?du de ?n?eles c? ?De azi exist? doar un singur st?pan al Soarelui, Helyos, cel care va face totul ca s? pun? mana pe ?ntreaga lume. La fel cum azi se pare c?-i ?i al meu sfar?it.”

  ?n?elegand ?n sfar?it c? era inutil s? se lupte cu imposibilul, Tikil zambi. ?nchise ochii ?i-?i permise s? se bucure din plin de briza ciudat de fierbinte a unui Varf de munte ?nz?pezit. ?i nu doar c? nu mai vedea nimic din ceea ce se ?ntampla ?n jur ?n acele clipe, ci p?rea ?i c? nu auzea nimic altceva decat ?uieratul vantului de pe munte, atat de pl?cut ?i atat de melodios.

  ?i f?cu bine Tikil c? se rupse de lume, c?ci ?n jurul lui era ?ntr-adev?r apocalipsa. Lumini stranii dansau ?n jurul lui, absorbite ?n?untrul acelui Soare creat de Tī, un Soare care fura putere ?i de la Tikil, aceea?i putere pe care Titanul Groazei o furase de la al s?u tat? ?n ziua ?n care ?i ?nfipsese un pumnal ?n inim?.

  ?Cea mai mare gre?eal? pe care o putusem face vreodat?,” ?opti Tikil ?ntr-un tarziu, zambind trist, c?ci v?zu clar acela?i lucru ca ?i Zeal ?n acele clipe: imaginea lui Accam Ku??u disp?rand la fel ca ?i Tī, sub forma scanteilor de foc. Accam Ku??u nu era ?ns? deloc trist de jertfa sa ?n acel moment, ci zambea. O f?cea ?ns? trist, c?ci iubise enorm lumea ?i acel munte, cel pe care-l l?sa ?n urm? chiar ?n prag de r?zboi, c?ci al lor sacrificiu, al s?u ?i-al lui Tī, erau doar ?nceputul pentru a-i preg?ti pe to?i pentru Marele R?zboi.

  Privind la acea imagine a str?bunicului disp?rand, Zeal spuse printre lacrimi, ?Noi nu te vom uita nicicand, Accam Ku??u!”

  ?La fel cum nu voi uita eu lumea. Oriunde nu voi fi.” Cu aceste cuvinte, istoria panterei Accam Ku??u lu? sfar?it, cu ultimele scantei ce luminar? deasupra apei negre ale Izvorului Caktiyi? ātāram, cel ce p?stra ?nc? ?n esen?a sa puterea primul st?pan pe care ?l avuse Izvorul, o panter? cu inim? bland?, ce-?i ar?ta adesea col?ii ?i asta doar ca s? sperie lumea ?i s-o fac? s? se team? de el ?i s? stea cat mai departe de Muntele Fricii.

  ***

  Pe aripile largi ale lui Argol, z?cand pe spatele vulturului, Tikil privea cerul. ?l privea cu ochii larg deschi?i, c?ci demult nu v?zuse cerul cela albastru, unul limpezit cu puterea min?ii, a?a cum ?l iubise Tikil mereu. ?i nu era singur Tikil ?n acele clipe pe aripile vulturului Argol, ci cu Morgan, cel ce torcea bland pe pieptul lui. Nu era ?ns? clar dac? era o amintire sau realitatea, c?ci Morgan ba ap?rea, ba disp?rea de pe pieptul lui Tikil. Chiar ?i a?a Titanul Groazei continua s?-i mangaie ?ntruna blana, zambind cald, c?ci avuse Tī dreptate cand spuse c? va vedea cu ochii lui cum arat? iubirea, chiar ?nainte de moarte… disp?rand pe veci ?n adancurile abisului ?ār??ar, acolo unde pierise Alton ?i ren?scuse Argol, pl?tind astfel pentru vechi p?cate ?i rescriind istoria, c?ci r?zbunarea omului Alton se termina acolo, dar nu ?ncepuse ?nc? r?zbunarea lumii fa?? de Tikil…