??i pa?ii t?i, ce-au colindat candva zarea, unde-s acum, mam?? De ce nu vii cand simt c? aer n-am de nu-s cu tine?” Gandi SolHi, ?n timp ce lacrimi amare i se scurgeau pe obraz. ?i plangea: cu sufletul, cu inima, cu tot trupul ?n timp ce strangea la piept o SinHa f?r? via??. O SinHa g?sit? ?ntr-un final ?n mare, l?sand-o astfel pe SolHi ?ngenuncheat? ?n fa?a aceleia?i m?ri ce-o l?sase orfan? ?i, pentru a nu ?tiu cata oar?, pustiit?.

  ***

  ?Nuna, nuna, au g?sit-o la stanci!” Strig? b?ie?elul de zece ani, un vecin de-al lui SinHa, intrand ?n fug? ?n ograd?. ?Au g?sit-o la stanci!” Strig? el iar, dup? ce o v?zu pe SolHi ie?ind ?n fug? din cas? ?i tot ?n fug? apropiindu-se de el.

  ?La stanci?” ?ntreb? ea aiurit?. ?Cum adic? la stanci? De ce?” R?spuns de la copil n-a?tept? ea, c?ci sim?i dintr-o dat? c? inima ?ncepu s?-i bat? nebune?te ?n piept. Acelea?i b?t?i de inim? nebune le auzea ?i ?n urechi, un nou semnal pentru ea c? via?a avea s-o ?ngenuncheze din nou.

  Din aceast? cauz? ?i fugi SolHi ?ntr-un suflet spre locul ?n care ?i spusese copilul c? fusese g?sit? a ei mam?. Un loc cu multe stanci unde SolHi obi?nuia s?-?i petreac? timpul liber ori de cate ori se ?ntorcea ?n sat ?i acelea?i stanci de pe care a ei mam? o aruncase ?n ap?, copil fiind ?nc?, ?ntr-o zi cand avu una dintre obi?nuitele ei crize de nebunie.

  ?n acea zi, dup? o mare furtun? ?i cand marea era ?nc? extrem de agitat?, SolHi fu cat pe ce s? se ?nece. Dar, de?i ?i strigase lui SinHa, care st?tea pe acele roci ?i radea ca o nebun?, s-o ajute, a?a ?i nu primi ajutor din partea ei. Un str?in o ajutase pe copil? ?ntr-un final. Un str?in ce trecea ?ntampl?tor pe acolo ?i v?zuse momentul ?n care SinHa ??i aruncase copila ?n ap?. Din aceast? cauz? ?i fugi cat ?l ?inur? picioarele spre acele stanci ?i, f?r? s? stea prea mult pe ganduri, s?ri ?n ap? ?i-o salv? pe SolHi, dandu-i astfel ?ansa la o nou? via??.

  O alt? via?? dup? acea zi SolHi a?a ?i nu primi. Doar ?ncepu s? se team? ?i mai mult de apele reci ?i ?ntunecate ?i la fel ?i era team? ?i de a ei mam?. Chiar ?i a?a nu-?i putu abandona mama ?i nici disp?rea ?n lume, c?ci pentru ea era important s?-?i arate recuno?tin?a pentru cea care o aduse pe lume, f?r? s? conteze cum via?a aceea cainoas? o tratase ?n tot acel timp.

  La fel nu mai conta trecutul pentru SolHi ?n acele clipe cand alerga spre mare, cu respira?ia ?ntret?iat? ?i rugandu-se ?ncontinuu ca totul s? fie bine ?i ca a ei mam? s? fie ?n siguran??. Ba chiar se am?gea pe sine cu gandul, ?Nu, ea e bine. La sigur e bine. Trebuie s? fie bine. Ea doar s-a ascuns. S-a ascuns de team? ?i…” Al ei gand ?ns? ?i ale ei rugi fur? ?n zadar: pierduse ?n cele din urm? singura persoan? la care ?inuse enorm ?n ciuda tuturor suferin?elor pricinuite ei ?n trecut ?i prezent de SinHa.

  Aceste lucruri ?ns? r?maser? ?n trecut pentru SolHi. Pentru ea conta doar faptul c? avea o mam? ?i un loc la care se putea ?ntoarce. Dar, a?a cum ?i luase tot de-a lungul vie?ii, acea lume cainoas? ?i luase ?i ultima ?ans? de-a fi fericit? ?i-a avea un loc al ei pe care s?-l numeasc? acas?. Cum f?cu lumea asta? Simplu: ?i luase via?a celei pe care SolHi o numea mam?.

  ?Nu, nu-i ea!” Se ?nc?p??an? SolHi s? accepte adev?rul de imediat ce ajunse pe plaj? ?i-i v?zu pe s?teni purtand pe bra?e trupul lui SinHa, pe care o scoseser? din ape la o s?pt?man? dup? ce ea disp?ruse. ?La sigur nu e ea!” ??i tot spuse SolHi, scuturand cu ?nver?unare din cap. Numai c?, ?n clipa ?n care vruse s? ?ntoarc? spatele acelui trup f?r? via??, v?zu ?n sfar?it adev?rul: o br??ar? ce atarna ?nc? la ?ncheietura mainii stangi a lui SinHa, o br??ar? pe care SolHi i-o d?duse mamei ei ultima dat? cand ea trecuse prin sat ?mpreun? cu DooSan.

  ?S? n-o pierzi!” ?i spuse atunci SolHi mamei ei, punandu-i br??ara la man?. ?Am cump?rat-o doar pentru tine!” Apoi, ?n timp ce SinHa se bucura ca un copil de br??ara primit?, SolHi continu? s?-i pieptene p?rul ud, aranjandu-i-l frumos pe spate. Un p?r ud pe care-l vedea ?i ?n acele clipe ?n fa?a ochilor, pe acea plaj? rece ?i neprietenoas? ?i care o f?cu pe SolHi s? strige ?nnebunit?, ?Nu, mam?, numai nu tu!”

  ?n acel moment, cand accept? realitatea, SolHi sim?i cum cerul c?zu peste umerii ei, cum ?n suflet se starnise furtuna ?i cum ar fi vrut ca ea s? fi fost ?n locul mamei, dandu-i acesteia ?ansa de a mai tr?i fie ?i m?car pentru o zi. O astfel de putere magic? n-avea ?ns? SolHi. Putea doar plange, ?n hohote de altfel, strangand la piept al mamei trup f?r? via??, dar imaginandu-?i c? strangea un corp viu, a?a cum o stransese pe SinHa la piept ?n acea zi cand ?i d?ruise ?i br??ara.

  A ei durere fu v?zut? de to?i s?tenii ?n acele clipe. La fel v?zu durerea ?n ochii ei ?i Iu Min, cel care de altfel ?ncercase s-o ?mpiedice s? se apropie de SinHa, spunandu-i, ?Nu se merit?, SolHi! E prea…”

  ?La o parte!” ?i ?uierase ?n acele clipe printre din?i SolHi. Dup? care, ?nnebunit?, ?l ?mpinse de la ea ?i ?ngenunche lang? trupul f?r? via?? al femeii care o adusese pe ea pe lume. ?i, cu maini tremurande, ?ncepu s?-i mangaie fa?a, p?rul ud, buzele ?nvine?ite, ?n timp ce ale ei buze, vinete ?i ele de la prea mult strans cu din?ii, murmurau ?n ne?tire, ?Haide, mam?, nu fii astfel, treze?te ?i s? mergem acas?! S? mergem acas?, mam?! Doar tu vrei asta, nu?”

  Voia acas? SolHi, voia ?n bra?ele mamei. Dar… nu mai era un drum spre cas? pentru SinHa ?n acele clipe. Cel pu?in nu unul pe propriile picioare. SolHi nu voia s? ?n?eleag? asta ?ns?, la fel cum nu voia s? recunoasc? c? via?a p?r?sise trupul mamei ei sub forma unei p?s?ri albe, m?iestre, a inocen?ei, c?ci SinHa mereu fusese pentru SolHi inocen?a, amintindu-i de a ei copil?rie ?i de cas?.

  ***

  ?A fost prins? ?ntre stanci,” le spuse Iu Min lui DooSan ?i Kan cand ace?tia se apropiaser? de plaj? dup? ce li se spuse despre tragedie. ?De asta n-au dus-o curen?ii ?n larg. Altfel… n-am fi g?sit-o nicicand.” Apoi, cu ochi tri?ti, privi la SolHi care st?tea ca ?mpietrit? ?n acele clipe, privind ?int? marea ?nvolburat? care o l?sase f?r? a ei mam? ?i strangand la piept trupul lui SinHa.

  Aceea?i imagine o v?zu ?i DooSan. ?i lui inima i se stranse de durere. La fel sim?i c? trebuia s? mearg? lang? SolHi, s-o strang? la piept ?i s-o ia de acolo, c?ci era prea crud pentru ea s? strang? la piept trupul propriei mame. Doar c?… n-avea curaj DooSan s? fac? asta, s?-i r?peasc? lui SolHi ultimele clipe al?turi de a ei mam?. La fel nu putea s? uite c? era de fapt procuror. ?i, cum dispari?ia ?i moartea lui SinHa erau stranii, trebuia de investigat. SolHi nu era ?n stare de asta ?n acele clipe. De aceea trebuia s? fac? el asta, chiar dac? ?nsemna s? fie crud ?i rece anume cu SolHi.

  Din aceast? cauz? ?i-l ?ntreb? pe Iu Min ?ntr-un final, pe un ton serios, ?Cum a?i aflat c? era anume aici?”

  ?De la un localnic,” ?i r?spunse tan?rul cu glas gatuit. ?A v?zut pe cineva ?n acea sear? la stanci, ?n seara cand m?tu?a SinHa a disp?rut. Se ?ntorcea ?n sat, noaptea tarziu, dup? munc?. Dar, cum toat? lumea din sat ?tia despre SolHi ?i de faptul c? ei ?i pl?cea s? stea ?n locul cela de obicei, cand venea ?n sat… nu s-a apropiat s? vad? cine era.”

  ?Cand s-a ?ntamplat asta?” Se interes? Kan.

  ?Acum o s?pt?man?!”

  R?spunsul ?l ?nfurie pe Kan la culme. Ba chiar se auzi un puternic scra?net de din?i cand el spuse, ??i abia acum a?i anun?at autorit??ile despre asta? Mai ales… de abia acum a?i anun?at-o pe SolHi c? a ei mam? a disp?rut? De ce?”

  Iu Min privi ?int? ?n ochii lui Kan. Nu era furios ?i nici nervos. Doar… dezam?git. Nu pentru c? Kan i-ar fi b?nuit pe ei, ci pentru c? ?ntr-adev?r se sim?ea dezam?git de ai lui cons?teni, care adesea preferau s? ignore lucruri doar ca s? stea departe de probleme. Dar, ?n?elegand c? a lui t?cere n-ajuta pe nimeni, ?ntr-un final spuse, ?Eu tot abia azi am aflat cand m-am ?ntors ?n sat. ?i, din ce am aflat, anume m?tu?a YeJin ?i fiul ei au ascuns. Ca tot restul satului de altfel care i-au ajutat la c?ut?ri.”

  ?Au ajutat la c?ut?ri,” spuse Kan ironic. Apoi, strangand cu putere pumnii ?i privind la suferin?a lui SolHi, spuse, ?uierand cuvintele printre din?i, ?De parc? au ajutat prea mult, c?ci…”

  ?Detectiv Kan, nu-i momentul,” ?opti DooSan. ?Acum important e s? afl?m adev?rul ?i s? ne ocup?m de cele necesare.”

  ?De cele necesare?” ?ntreb? mirat Iu Min. ?Nu v?d de ce v-a?i putea ocupa voi, c?ci de ?nmormantare ne putem ocupa aici. Da, satul e mic. Dar chiar ?i a?a…”

  ?Eu m? refeream la investiga?ii, tinere. Sau ce, nu ?i se pare suspect faptul cum a disp?rut Ku SinHa? Mie mi se pare a naibii de suspect. De aceea, cum am b?nuieli c? poate fi vorba de o crim?, nu las nimic la voia ?ntampl?rii. ?n special: nimeni nu se atinge de trup ?n afar? de SolHi. Nu pan? nu vin cei de la medicin? legal?. Dar… nimeni s? nu-i spun? lui SolHi despre asta pan? cand. Da?i-i voie m?car s?-?i ia r?mas bun. Acum, cat ?nc? poate!” Apoi, sim?ind o grea ap?sare pe suflet, DooSan se ?ndrept? spre SolHi.

  Kan ?i Iu Min, v?zandu-l pe DooSan atat de garbovit ?n timp ce se ?ndrepta spre SolHi, schimbar? priviri. Dar… ?n?eleser? repede c? totu?i procurorul avea dreptate: SinHa disp?ruse ?n circumstan?e stranii. De aceea ?i nu puteau l?sa totul ?n voia sor?ii.

  ***

  Echipa de legi?ti, ?n frunte cu GhiYon, ajunse la casa lui SolHi cand era deja noapte. Din aceast? cauz? ?i le ordon? DooSan lui Kan ?i Yu s? mute trupul lui SinHa de pe plaj? ?n cas?, acolo unde st?tea SolHi ?n acele clipe, ?ngenuncheat? ?nc? lang? trupul mamei. Astfel, fiind prea cufundat? ?n ganduri, nu observ? cand medicii legi?ti intrar?. Apoi, cand sim?i ?n sfar?it mi?care lang? ea, ??i ridic? privirea ?i se uit? la acei patru b?rba?i ?n alb ce intrar? ?n camera mamei ei.

  V?zandu-i, SolHi se cutremur?. Apoi, cu glas tremurat, ?ntreb?, ?Doctor Park, ce… ce face?i dvs aici?” Dup? care, speriat?, se ridic? brusc ?n picioare ?i le bar? medicilor calea spre trupul lui SinHa.

  ?Detectiv Ian,” spuse GhiYon cu glas stins, ?n?elegand prea bine prin ce trecea SolHi, ?noi doar… ne facem treaba. De aceea ?i suntem aici. ?i… ??i promit c? o s? am grij? ca trupul mamei tale s?…”

  ?Afar?,” strig? SolHi, f?r? s? asculte pan? la cap?t ce avea medicul legist de spus. Al ei strig?t ?i aduse pe ceilal?i ?n camer?. SolHi nu-i v?zu pe restul ?ns?. Ea ?i vedea doar pe medicii legi?ti, care erau pentru ea ?i a ei mam? o amenin?are ?n acel moment. Astfel, de parc? ar fi ?nnebunit, ?ncepu s?-i ?mping? de lang? trupul lui SinHa, strigand, ?Afar? am spus! Afar?! S? nu se ating? nimeni de ea! Nimeni sau jur c? nu r?spund de mine!”

  Se opri din a ei mi?care nebun? cand DooSan o prinse de man?. O mi?care care-o f?cu pe SolHi s?-l priveasc? cu ochi de fiar?, considerandu-l du?man. Chiar ?i a?a lui nu-i spuse nimic. La fel nu spuse nimic nici DooSan. El doar se uit? cu aten?ie ?n ochii ei, ?ncercand s-o fac? s? gandeasc? ra?ional m?car astfel, dandu-i de ?n?eles c? nu era singur? acolo.

  Lui SolHi nu-i p?sa de el ?i de grija lui ?n acele clipe. La fel nu-i p?sa de nimeni altcineva. Nici chiar de Kan, c?ci ?l privi ?i pe el cu ur? cand ?i spuse, ?SolHi, cred c? ar trebui s? accep?i realitatea ?i s? faci ce sugereaz? procuror Han. Pan? la urm?…”

  ?Pu?in ?mi pas? mie de ideile voastre,” ?uier? SolHi printre din?i, eliberandu-?i bra?ul din prinsoarea mainii lui DooSan. ?De tot ce-mi pas? e ca nimeni s? nu se ating? de ea. I-a fost de ajuns cat a suferit ?n via??. Nu vreau s? sufere ?i dup? moarte, sombe. N-am s? permit asta.”

  ?Iar eu n-am s? permit ca o moarte repentin? ?i ?n circumstan?e stranii, a?a cum e moartea mamei tale, s? r?man? un mister, SolHi,” strig? DooSan. ?La fel n-am s? permit ca cel care e vinovat de asta, de e cineva vinovat, s? r?man? nepedepsit. Nu dac? acela e Min SinJu.”

  ?Min SinJu? Cine-i Min SinJu?” Se ?ntrebar? vecinii, stran?i ?n fa?a u?ii, ?ntr-un glas.

  ?Nimeni. Doar… un personaj de poveste,” spuse Kan ?ntr-o doar?. Dup? care, cu ajutorul lui Yu ?i SuJin, ?i ?mpinser? pe curio?i afar? din camer? ca s? nu le ?ncurce medicilor legi?ti.

  Acel nume ?ns?, pe care SolHi ajunse s?-l urasc? de moarte ?n ultima vreme, p?ru s-o fi adus cumva cu picioarele pe p?mant. Dar, de?i ?n?elegea prea bine c? DooSan putea avea dreptate ?i c? anume Min SinJu era vinovat de cele ?ntamplate cu SinHa, ea tot spuse, ?Chiar ?i a?a, procuror Han, n-am de gand s?…”

  ?Ordinul este ordin, detectiv Ian,” ?i spuse DooSan cu glas sever. ?La fel orice crim? se investigheaz?. ?i, chiar de ?tiu prea bine ce e ?ntre noi, n-am s? permit s? se fac? o excep?ie. Nici chiar de dragul t?u.”

  Tonul autoritar ?i r?ceala din vocea lui DooSan o f?cur? pe SolHi s?-l priveasc? ?int? ?n ochi. El ?ns?, de?i sim?ea ura crescand ?n sufletul ei, o ur? deja ?ndreptat? c?tre el, nu ced? ?n fa?a ei. Continu? s? stea ?n acela?i loc, f?r? a-?i feri privirea ?i dandu-i de ?n?eles c? era de neclintit ?n tot ceea ce ?inea de munca sa ?i de dreptate.

  Lui GhiYon ?ns?, acea ?autoritate” repentin? pe care DooSan ?ncerca s-o impun? ?n fa?a lui SolHi, i se p?ru prea din cale afar?. De aceea ?i-i spuse, ?Procuror Han, nu exagera acum! Mai ales c?…”

  DooSan, privindu-?i prietenul ?int? ?n ochi, ?i spuse, ?Am zis f?r? excep?ii, doctor Park GhiYon! A?a c? nu v?d de ce ?nc? sta?i locului ?i nu v? face?i treaba! Sau ce, trebuie s-o fac eu pentru voi?”

  ?Iar eu am zis s? nu exagerezi, DooSan!” ?i ?uier? GhiYon printre din?i. ?Vorbim pan? la urm? de femeia…”

  T?cu GhiYon ?n clipa ?n care ?n?elese c? DooSan era de neclintit. O ?nc?p??anare care nu-i fu deloc pe plac. Mai ales nu-i pl?cu cruzimea cu care ac?iona DooSan ?n acele clipe, de parc? ar fi vrut s-o r?neasc? mai mult pe SolHi sau poate s? se r?zbune astfel.

  DooSan nu se r?zbuna pe nimeni ?ns?. De ac?iona astfel era pentru c? ?n?elegea c? era singura modalitate de-a o face pe SolHi s? reac?ioneze, ?tiind prea bine ?nc?p??anarea ei ?i c? dac? ??i punea ceva ?n minte nu se d?dea ?n l?turi chiar dac? asta era gre?it. Din aceast? cauz? ?i decise s? fie el antagonistul din acea poveste doar ca mai apoi ea s? nu regrete c? nu se f?cuse dreptate ?n cazul mamei ei.

  ?i proced? corect DooSan ac?ionand astfel, c?ci SolHi se d?du brusc din calea paramedicilor. O reac?ie care ?l mir? mult pan? ?i pe GhiYon, c?ci crezuse c? ea n-o s? cedeze. La fel ?l mir? s? vad? ?i ?ndarjirea din ochii ei, o ?ndarjire pe care n-o mai v?zuse nicicand la ea, dar care era totu?i oportun? ?n acele clipe. Chiar ?i a?a, cu toat? ?seriozitatea” de care d?dea dovad? SolHi ?n acele clipe, v?zu cat de mult suferea ea, c?ci pe lang? acel u?or scra?net din din?i, auzit dinspre ea, vedea ?i cum SolHi ??i strangea cu putere pumnii, r?nindu-?i palmele pan? la sange doar ca s? nu ac?ioneze dup? asta impulsiv.

  Dar, de?i f?cea ea asta ca s? se controleze pe sine, reu?i s?-l emo?ioneze pe GhiYon. Din aceast? cauz? ?i se apropie el de SolHi ?n cele din urm?. Dup? care, atingandu-i um?rul ?i privind ?int? la fa?a ei, ?n timp ce SolHi privea undeva pe lang? el, la un punct orb, ?i spuse, ???i promit, detectiv Ian, c? o s? fac tot posibilul s? nu sufere mult. A?a cum ?i-ai dorit. La fel promit c? o s? fac tot posibilul s-o aducem ?napoi cat mai curand pentru funeralii.”

  SolHi nu spuse nimic. Nu pan? ce medicii legi?ti nu p?r?siser? camera, luand cu ei trupul lui SinHa, ?ntr-un sac mortuar la care ea nu privi deloc. Abia atunci privi ea la medicul legist, c?ruia ?i spuse, ?F?r? excep?ii, doctor Park! Doar… face?i-v? datoria! ?i… ce m? intereseaz? pe mine, sunt rezultatele ?i s? se fac? dreptate, c?ci, pe lang? fiica lui Ku SinHa, sunt ?i detectiv, unul care mereu a f?cut dreptate altora ?i care la fel ??i dore?te dreptate ?i pentru ea.”

  ?Atunci… a?a vom face!” Murmur? GhiYon. Apoi el p?r?si camera, privind doar pentru o clip? la DooSan, care st?tea ?ntr-o parte, privind ?n fa?? ?i nu la SolHi.

  R?ma?i ?n doi, DooSan ?i SolHi continuar? s? priveasc? oriunde, dar nicidecum unul la cel?lalt. Doar cand se auzi sirena ambulan?ei p?r?sind ograda, ?ndr?zni b?rbatul s-o priveasc? ?i-i spuse, ?Ascult?, SolHi, eu doar…” Ba chiar ?ncerc? el s-o apuce de man?.

  SolHi ?l ?mpinse de lang? ea ?ns?. Apoi, privindu-l cu furie, ?i spuse, ?De la tine… nu vreau nimic, procuror Han. De ce? Pentru c? chiar n-am nevoie de nimic. Tu ?ns? ai reu?it ca ?ntotdeauna s? calci ?n picioare tot ce era frumos ?ntre noi. Ba chiar… te felicit, ai reu?it ?nc? odat? s? te impui ca ?ef ?n fa?a mea, ?n propria-mi cas? ?i ?n fa?a mamei mele moarte.”

  ?N-am f?cut decat s? te fac s? ?n?elegi realitatea, SolHi. Sau ce, vei nega c? nu gandeai deloc ra?ional?”

  ?Da. Aici ??i dau dreptate: nu gandeam ra?ional pentru c? nu puteam gandi astfel ?n timp ce mama mea z?cea pe aceast? podea rece dup? ce a stat o ?ntreag? s?pt?man? ?n ape reci. Dar… am fost nevoit? s? ?nfrunt realitatea atat de brusc, datorit? ?ie, care ai avut grij? s? v?d adev?rul.”

  ?Am f?cut-o pentru tine!”

  ?Ba nu. Ai f?cut-o pentru tine, Han DooSan. Astfel n-o s?-?i repro?eze nimeni nicicand c? ai f?cut favoruri cuiva.” Spuse ea pe un ton t?ios, dup? care p?r?si camera.

  ?n urma ei DooSan privi trist. ?l durea inima s-o vad? ac?ionand astfel ?i judecandu-l atat de aspru. Dar… la fel ?n?elegea c? a ei r?ceal? era pe meritate. Pan? la urm? fusese dur cu ea ?i nu-i d?duse ?ansa s?-?i plang? de mil? a?a cum f?cuse mai mereu.

  ***

  Dup? ?ntamplarea din camera lui SinHa, ie?ind ?n ograd?, SolHi avu parte de o nou? surpriz?. Asta datorit? lui Kan ?i SuJin, care, ?ntorcandu-se din sat, unde cercetaser? ?nregistr?rile camerelor de luat vederi, ?i spuser? lui Yu, ?Doar un furgon negru a intrat ?n acea sear? ?n sat. N-avea ?ns? numere de ?nmatriculare ?i, la fel, din cauza geamurilor fumurii, nu le-am putut vedea fa?a. Dar… din spusele s?tenilor, care au v?zut acel furgon… se ?ndrepta spre casa decedatei.”

  ?Ce?” Murmur? SolHi ?nnebunit?. O reac?ie care-i f?cu pe cei trei b?rba?i s? se ?ntoarc? ca la comand? spre ea, ?n?elegand c? gre?iser? vorbind anume acolo ?i c? ar fi fost mai bine s? mearg? ?n alt? parte. Era ?ns? prea tarziu, c?ci nu doar SolHi auzise ceea ce spusese Kan, ci ?i DooSan, care o urmase pe SolHi la doar secunde dup? ce ea p?r?sise camera. ?Despre ce furgon vorbe?ti acum, sombe?” Insist? SolHi s? afle un r?spuns.

  ?Despre unul care a trecut prin sat ?n acea sear?,” spuse Kan, oarecum balbaindu-se. ?Doar c?… nu-s sigur c? a fost trimis aici cu un scop anume sau c? ?ntr-adev?r au de-a face cu moartea mamei tale. B?nuiesc totu?i c?-i a?a din cauza cerin?ei lui Min SinJu de a-?i afla trecutul. De aceea…”

  ?Adic?, ce vrei s? spui, e c?… din cauza lui Min SinJu cineva a venit aici ?i apoi au aruncat-o pe mama ?n ap??”

  ?SolHi, e doar o presupunere,” spuse Yu, p??ind spre ea. De atins ?ns? n-o atinse din cauza c? SolHi se feri brusc de el. Chiar ?i a?a inspectorul ??i continu? gandul, ??i b?nuim noi c?-i a?a ?i din cauza lui Yun Shi Yon, care a sfar?it asem?n?tor mamei tale.”

  ?S? nu uit?m totu?i c? Yun Shi Yon a fost ucis? la ordinul lui Min SinJu pentru c? ?tia despre faptul c? fusese ?n noaptea mor?ii lui Lee Ha Ni la apartamentul acesteia,” spuse DooSan. ??n cazul mamei lui SolHi… n-aveau de ce s-o fac?, c?ci…”

  T?cu DooSan ?i tres?ri la fel ca ceilal?i ?n clipa ?n care SolHi se smulse de lang? ei ?i, cu pa?i gr?bi?i, se apropie de b?trana YeJin ?i de fiul ei, cand ace?tia intrar? ?n ograd?. Ba chiar SuJin fu nevoit s?-i ias? ?n cale lui SolHi, dandu-?i seama c? ea era capabil? de-o nebunie ?n acele clipe. ?i nu gre?ea deloc SuJin gandind astfel, c?ci, la nici doi pa?i de cei doi, ?inut? totu?i departe de ei de tan?r, SolHi strig?, ?Cum ai putut, bunico YeJin? Cum ai putut s? nu-mi spui despre mama?”

  ?Eu doar… Noi…,” se balbai b?trana, privind ?n alt? parte.

  A b?tranei ezitare o scoase pe SolHi ?i mai mult din s?rite. Din aceast? cauz? ?i strig? ea iar, ?nnebunit?, ?Vorbe?te odat?! Spune-mi de ce! De ce ai f?cut asta, bunico YeJin? Doar am avut ?ncredere ?n tine. ?i-am dat-o ?n grij? pentru c? mi-ai promis asta. Tu ?ns?…” Tot striga SolHi, zb?tandu-se ?n bra?ele lui SuJin ca s? ajung? la b?tran? ?i la al ei fecior.

  Privi ?ns? cat de curand cu ur? la fiul b?tranei cand acesta ?i spuse, burzuluindu-se ?n fa?a ei, ?Ce mi te-ai ?nfipt ?n b?tran?, nebuno? Sau ce, calci pe urmele mamei tale smintite cumva? Dac? da, mergi ?i te interneaz? la casa de nebuni ?i nu f? ?i pe al?ii s? sufere din cauza ta, a?a cum a f?cut ?i smitita de maic?-ta, de care ea a avut grij? ?n to?i ace?ti ani pe cand tu te distrai ?i tr?iai pe picior mare la capital?. Sau… n-am dreptate cumva?”

  Tot ce auzi SolHi ?n acele clipe fur? insulte la adresa mamei ei. Din aceast? cauz? ?i sim?ea cum clocote?te ura ?n pieptul ei. O ur? care o f?cu s? ?uiere printre din?i dintr-o dat?, ?Smintit?? Nebun??” Dup? care, ?mpingandu-l pe SuJin ?ntr-o parte, vru s? se apropie de b?rbat ?i s?-l loveasc?.

  Nu reu?i s? se apropie totu?i de el datorit? lui DooSan, care, ?mbr??i?and-o brusc, ?i ?opti la ureche, ?Nu se merit?, SolHi! Oricum… o s? pl?teasc? pentru ce-a f?cut.” Cat de curand ?ns? privi mirat ?n urma lui, la fel cum f?cu ?i SolHi, cand se auzi cum cineva primi un pumn ?n fa??, nimeni altul decat fiul b?tranei YeJin, care z?cea ?n acele clipe la p?mant, atingandu-?i buzele ?nsangerate.

  The story has been stolen; if detected on Amazon, report the violation.

  Cine-l lovise pe individ fusese Kan. Ba chiar acesta, f?r? s?-i pese de plansul b?tranei cand ??i v?zu fiul c?zut ?i lovit, spuse oarecum ?n batjocur?, privindu-?i pumnul, ?Se a?ezase o musc?! De asta ?i mi-am zis s-o alung. Sper doar c? n-am exagerat prea tare.”

  ?Destul!” ?opti SolHi dintr-o dat?, o ?oapt? care-i f?cu pe to?i s-o priveasc? uimi?i. ?Nu m? intereseaz? r?zbunarea, ci doar s? ?tiu ce s-a ?ntamplat cu mama ?n acea noapte. A?a c?, bunico YeJin, spune-mi: ce anume s-a ?ntamplat atunci? Chiar au trecut acei b?rba?i pe aici?”

  A?intindu-?i privirea ?n ochii b?tranei, SolHi o v?zu pe femeie privind ?n alt? parte. O reac?ie care li se p?ru stranie tuturor. ?n special cand ea spuse, ?Nu ?tim, SolHi. Noi am lipsit doar pu?in timp. Cand ne-am ?ntors ?ns?…”

  ?A?i lipsit? V-a?i ?ntors?!” Murmur? SolHi confuz?, scuturand brusc din cap. ?Stai pu?in c? nu ?n?eleg: cum adic? v-a?i ?ntors? Vre?i s? spune?i c? mama a fost l?sat? singur??”

  ?Doar nu era s? stea 24/24h cu nebuna,” murmur? feciorul b?tranei cu arogan?? ?n timp ce se ridica de jos ?i-?i atingea buzele ?nsangerate.

  Al lui comentariu readuse nebunia ?n sangele lui SolHi, c?ci ea-i strig?, ?Ba era nevoie s? stea cu mama. 24/7. De ce? Pentru c? v? pl?team bine pentru asta. Pentru fiecare datorie ob?inut? de tine la jocurile de noroc.”

  Abia atunci ?n?elese DooSan ce anume tr?ise SolHi la via?a ei. ?i, trist ?i dezam?git ?i el de oameni, murmur? abia auzit, ?Acum ?n?eleg de ce n-ai ?ncredere ?n oameni, SolHi. Ei chiar te-au ?n?elat ?i ?ngenuncheat mereu.” Apoi… privi ?n alt? parte, dezam?git chiar ?i de sine, p?randu-i r?u pentru fiecare cuvant pe care i-l spuse ei ?n salon ?n acea zi.

  Era ?ns? prea tarziu pentru regrete. Ce trebuia s? fac? ?n acele clipe era s?-i fie al?turi. Din aceast? cauz? ?i-o stranse cu putere de man?, dandu-i de ?n?eles c? ?i era al?turi.

  SolHi ?ns? nu-l sim?ea. Pentru ea conta doar faptul c? aflase ?n sfar?it adev?rul: pl?tise mult mai mult decat fusese necesar ca s?-?i protejeze mama, ca ?ntr-un final s? afle c? SinHa fusese mereu neprotejat? de fapt. Iar acest adev?r, ce-o r?nea asemeni unui cu?it ?nfipt ?n inim?, o f?cu s? simt? c? ar vrea ?ntr-adev?r s? dispar? de pe fa?a p?mantului. N-o putea face ?ns?, c?ci… era necesar s?-i fac? dreptate mamei ei ?n acele clipe. De aceea ?i spuse ?ntr-un final cu glas gatuit, ?Ar fi trebuit s?-mi spune-?i atunci: c? era prea greu pentru voi s? ave?i grij? de mama. Astfel i-a? fi g?sit un alt loc, unul ?n care ar fi fost protejat?. Dar a?a…” SolHi izbucni apoi ?n plans. ?M?car a?i fi putut s?-mi spune?i cand s-a pierdut. De ?ndat? ce-a disp?rut, c?ci…”

  ?Noi n-am spus nimic pentru c-am crezut c-o g?sim repede,” ?ncerc? s? se justifice b?trana tot apucand mana lui SolHi pe care ea ?i-o retr?gea imediat ce sim?ea degetele femeii strangandu-se ?n jurul mainii ei. Ba chiar SolHi se sim?ea dezgustat? de acea atingere. B?tranei ?ns? p?rea s? nu-i pese, c?ci continua s? se justifice. ?Doar ?tii c? nu doar odat? a disp?rut SinHa. Am g?sit-o ?ns? mereu. De aceea ?i-am crezut c?…”

  ?Dar… n-a?i g?sit-o, bunico YeJin,” spuse SolHi printre lacrimi. ?N-a?i g?sit-o repede a?a cum a?i crezut, dar chiar ?i a?a a?i t?cut cu to?ii. Chiar de ?tia?i unde lucrez ?i c? a? fi putut-o g?si eu mult mai u?or. ?i, din cauza voastr? ?i-a t?cerii voastre, mama a petrecut zile ?ntregi ?n ?ntuneric, ?n ap?, acolo unde e frig, unde nimeni n-a putut s-o strang? ?n bra?e ?i s?-i spun? c? se putea ?n sfar?it odihni ?n pace, c?ci… prea mult a tr?it mama ?n ?ntuneric. Trebuia s? nu-i permitem asta ?i dup? moarte. Voi ?ns?… voi ?ns?…”

  ??tiu, SolHi… noi ?ns?… n-am putut s?-?i spunem,” se tot v?ita b?trana, ?ncercand s? ajung? iar la SolHi. Nu se putu apropia iar de ea din cauza lui Kan ?i-a lui DooSan, care, ?n?elegand cat? durere ?i cauza lui SolHi apropierea de b?tran? se interpuser? ?ntre ele.

  Ba chiar DooSan, auzind-o pe SolHi izbucnind iar ?n lacrimi, o trase spre el ?i-o stranse cu putere la piept. De spus nu-i spuse ?ns? nimic, c?ci nu erau necesare cuvintele. Conta doar faptul c? el era acolo, al?turi de ea ?i c? nu era singur?. Astfel, strans? la piept de DooSan, SolHi planse mult? vreme. Dar totu?i, printre lacrimi, auzind vaietele b?tranei YeJin, care-i tot cerea s-o ierte, SolHi murmur?, ?Vreau ca ei s? dispar?, DooSan! S? dispar? de pe fa?a p?mantului de trebuie, doar ca s? nu-i mai v?d nicicand.”

  ?Am ?n?eles!” ?opti DooSan, mangaindu-i p?rul. Dup? care, b?rbatul le f?cu cu capul lui Kan ?i Yu s?-i ia pe b?tran? ?i pe fecior de acolo. Un ordin pe care inspectorul ?i Kan ?l ?ndeplinir? numaidecat, sco?andu-i pe cei doi din ograd? ?i ducandu-i spre patrul?.

  ***

  De?i apa i-a luat mereu oamenii dragi ?i i-a adus triste?e, la fel a lini?tit-o mereu pe SolHi. Din aceast? cauz? ?i mergea de fiecare dat? la roci, ori de cate ori sim?ea furtun? ?n sufletul ei. Ca ?n acea zi cand ??i pierdu definitiv mama, c?ci anume la stanci se ?ndrept? ?n cele din urm?, l?sand briza m?rii s?-i mangaie obrajii sc?lda?i din bel?ug de lacrimi amare.

  ?n acea zi ?ns? marea n-o lini?ti ca de fiecare dat?. Din contr?, p?ru c? briza m?rii ?nte?ea tot mai mult focul din inima ei. Un foc care mocnise ?ncet pan? ?n acel moment, dar care se ?ncinse valv?taie odat? ajuns? la roci ?i care-i ardea ?ncet, dar sigur, co?ul pieptului, f?cand-o s? simt? c? n-avea aer.

  Din aceast? cauz? ?i strig? dintr-o dat? SolHi, ?Vreau s? respir! Vreau s? se termine! Vreau s? v?d soarele din nou pe cer. Sau… cer chiar atat de mult, Doamne? Chiar atat de mult cer eu?”

  R?spuns de la stele nu primi ?ns?. Doar sim?i cum DooSan ?i puse al lui sacou pe umeri. Dup? care, cand SolHi se a?ez? pe roc?, sim?ind c? nu mai avea puteri de mai mult, b?rbatul se a?ez? al?turi de ea ?i spuse ?n ?oapt?, ?Plangi dac? asta sim?i, SolHi! Plangi pan? ?i se va ogoi sufletul ?i vei sim?i c?-i capabil s? se vindece ?n cele din urm?.”

  ?oaptei lui SolHi nu-i r?spunse. Ea doar ??i ?ntoarse fa?a de la el ?i privi ?n zare, sim?ind c? era ?nc? sup?rat? pe el pentru faptul c-o luase pe SinHa de lang? ea ?i i-o d?duse lui GhiYon, ca s-o duc? ?ntr-o ?nc?pere rece ?i neprietenoas? de care SolHi se temuse mereu. ?n acela?i timp era ?i con?tient? c? DooSan nu f?cuse asta ca s-o r?neasc?, ci pentru c? a?a era corect, c? doar astfel puteau afla adev?rul. Asta ?ns? nu ?nsemna c? acel gand o f?cea s? sufere mai pu?in.

  Din contr?, stand al?turi de el, sim?ea c? chiar n-avea aer, c?ci pe de-o parte ??i dorea cu tot sufletul s? plang? la pieptul lui, strans? cu putere ?n ale sale bra?e puternice, iar pe de alta, ??i dorea s? fug? de el, considerandu-l du?man. N-avea ?ns? unde fugi, c?ci acolo nu era un loc unde ar fi putut s? se ascund?. La fel era nevoit? s? asculte tot ce-i spunea el, de?i ?i-ar fi dorit ca el s? tac?.

  DooSan n-avea ?ns? de gand s? tac?, c?ci pentru el conta mai mult s-o ?tie al?turi de el, s? ?tie c? era bine ?i nu departe de el, ?n bra?ele nebuniei. De aceea ?i-i spuse ?ntr-un final, privind-o, ?Chiar dac? ?tiu c-ai vrea s? nu-?i stau al?turi, SolHi, o s-o fac. O s?-?i stau al?turi atata timp cat e necesar.”

  ?Chiar dac? asta nu-i ceea ce-mi doresc?” ?ntreb? ea f?r? s?-l priveasc?.

  ?Mmm, n-am s? plec. Chiar dac? asta ??i dore?ti.”

  ?De ce?” ?ntreb? SolHi mirat?, privindu-l ?n sfar?it.

  ?Pentru c?… ai nevoie de mine,” murmur? DooSan. Apoi, apucand-o de man?, o trase spre el ?i o stranse din nou la piept. Dup? care-?i afund? fa?a ?n p?rul ei de culoarea castanelor coapte, inspirand adanc al lui parfum ?mpletit cu aroma brizei m?rii.

  Ce-l mir? ?ns? enorm fu faptul c? SolHi nu se ?mpotrivi acelei ?mbr??i??ri. Din contr?, ea-?i ?ncol?ci bra?ele ?n jurul trupului lui ?i, cu fa?a ascuns? la pieptul lui, ?ncepu s? tremure u?or sub povara lacrimilor ce-i umezir? ?n cele din urm? materialul c?m??ii. Lacrimi care-l f?cur? pe b?rbat s? surad? trist. Era ?i fericit ?n acela?i timp ?i nu pentru c?-i era lui SolHi al?turi, ci pentru c? ?tia c? anume lacrimile i-ar fi desc?tu?at ei sufletul ?i i-ar fi permis mai apoi s? respire liber.

  Dar, de?i credea DooSan c?-s doar ei doi acolo ?i c? doar lui ?i p?sa de SolHi ?n acele clipe, se ?n?ela amarnic, c?ci Iu Min era la ca?iva pa?i de ei, ascultand ?n t?cere cele spuse de ei. ?i sim?ea Iu Min durere ?n suflet, mai ales v?zand-o pe SolHi ?n bra?ele unui alt b?rbat, un rival care-i s?ruta atat de tandru cre?tetul capului, f?cand-o s? ?n?eleag? c? o iube?te.

  Acela?i lucru ?i l-ar fi dorit ?i Iu Min: s-o strang? pe SolHi la piept ?i s? recunoasc? ?n sfar?it c? o iube?te. Se ab?inuse ?ns? de la astfel de declara?ii ?n acele clipe, considerand c? nu era momentul potrivit. Astfel ?i d?duse ?ansa rivalului s?-i spun? lui SolHi despre ce simte, nu prin cuvinte, ci prin fapte, ceva ce Iu Min mereu ??i dorise s? fac?, dar ceea ce nicicand nu f?cuse din cauza la?it??ii.

  ***

  ??i totu?i m-a?i min?it, bunico YeJin!” ?i spuse SolHi b?tranei ?n aceea?i sear? cand se ?ntoarse ?n Seul pentru funeralii ?i merse de-o v?zu pe b?tran? la sec?ia de poli?ie Kanam, unde ea ?i fiul ei fuseser? du?i la ordinul lui Han DooSan, pentru investiga?ii ulterioare. ?Mi-a?i spus c? a?i l?sat-o singur? doar cateva clipe. Dar… a fost minciun?, c?ci de fapt v-a?i ?ntors diminea?a. Nici nu ?ncerca?i s? v? justifica?i sau s? spune?i c? nu-i drept, c?ci v-au v?zut vecinii intrand ?n ograda noastr? abia diminea??.”

  La auzul celor spuse de SolHi, ochii femeii se umplur? de lacrimi. Ba chiar murmur? un abia auzit, ?SolHi eu…”

  Ale b?tranei lacrimi n-o impresionar? deloc pe SolHi. Din contr?, p?ru c?-i ?mpietrir? ?i mai mult inima, c?ci ?i spuse cu glas sever, ?De ce a?i f?cut-o totu?i? De ce a?i l?sat-o singur? cand spunea?i mereu c? mama e ca o fiic? pentru dvs? Ba chiar v-a?i jurat c? nicicand n-o s? sufere. ?n schimb… datorit? aceleia?i ?griji,” a ajuns s? sfar?easc? singur?, ?n frigul ?i ?ntunericul apelor. Chiar nu merita mama asta. Prea mult suferise ?n via?? ca s? sufere ?i dup? moarte.”

  Oglindindu-?i privirea ?n cea ?nl?crimat? a b?tranei, SolHi sim?i ur?. Nu pentru b?tran? ?ns?, ci pentru sine, c? nu fusese capabil? s?-?i apere mama a?a cum ??i jurase s-o fac? ?nc? de cand era copil. Dar, ?n clipa ?n care b?trana ?i spuse, ?Tu ca fiic? ai dreptul s? m? ur??ti,” ?ncepu s? tremure u?or. Mai ales cand b?trana spuse, ?Chiar ?i a?a nu regret nimic, c?ci am f?cut tot ce mi-a stat ?n puteri ca s-o g?sim cat mai repede. Doar… n-am vrut s?-?i fac r?u, c?ci ?tiu cat ai suferit ?i tu ?n via??.”

  ??i totu?i a?i f?cut-o!” Spuse SolHi cu ur?. ?M-a?i min?it cum min?i?i ?i acum. Minciuni despre care am fost mereu con?tient?, precum acelea c? mama distrugea lucruri ?n magazinul doamnei Ho, cand de fapt avea?i nevoie de bani pentru a v? ?ntre?ine fiul inutil, crezand c? sunt proast? ?i nu-mi dau seama de nimic. Din aceast? cauz? ?i nu mi-a?i spus despre mama: v-a?i gandit c? dac? o g?si?i o s? pute?i ascunde de mine ce s-a ?ntamplat ?i continua apoi s? m? smulge?i de bani de parc? nimic nu s-ar fi ?ntamplat.”

  ?Ba nu-i a?a, SolHi. Noi n-am ascuns de tine pentru c? ne temeam. Doar voiam s-o g?sim mai repede.”

  ??i iar min?i?i. Privindu-m? ?n ochi de altfel, de?i ?ti?i prea bine c? de ?tiam de dispari?ia mamei am fi g?sit-o mult mai devreme.”

  ?Asta nu garanteaz? ?ns? c? ai fi g?sit-o ?n via??, SolHi. La fel nu ?tim cand ?i cum SinHa a c?zut ?n ap? ?i…”

  ?A?i fi ?tiut de n-a?i fi l?sat-o singur?!” ?uier? SolHi printre din?i. ?A?i fi ?tiut de v-ar fi p?sat cu adev?rat de ea. ?n schimb… v-a p?sat de bani. De asta a?i ascuns de mine tot: ca s? ave?i o surs? continu? de bani pentru c?m?tarii c?rora fiul dvs inutil le datora mereu. Sau m? ?n?el cumva?” Spuse ea, sprijinindu-se cu coatele de mas? ?i aplecandu-se u?or ?n fa??.

  Privirea lui SolHi, a?intit? ?n ochii b?tranei, o f?cu pe aceasta din urm? s? priveasc? ?n alt? parte. Apoi, cu glas tremurat, b?trana YeJin spuse, ?Nu, nu te ?n?eli.”

  ?M?car acum recunoa?te?i!” Spuse SolHi dezam?git?. Apoi ?nchise ochii, scarbit?, auzind plansul ?n?bu?it al b?tranei. Ba chiar stranse ?i pumnii, sim?ind nevoia s? distrug? totul ?n calea ei.

  O mi?care observat? ?i de DooSan, care st?tea ?n acele clipe ?n camera monitoarelor ?i nu le sc?pa din ochi. De altfel era el acolo cu ?tirea lui SolHi, c?ci doar astfel ?i permise s-o vad? pe b?trana YeJin. Dar f?cu el asta temandu-se ca nu cumva SolHi, ?ntr-o criz? de nebunie, s? se arunce asupra b?tranei ?i s?-?i fac? dreptate cu mana ei. ?n acele clipe ?ns?, v?zand suferin?a din ochii femeii iubite, ?n?elese de fapt c? gre?ise permi?andu-i s? se vad? cu b?trana. La fel era con?tient ?i de faptul c?, ?nfruntand realitatea, SolHi putea s? se pun? mai repede pe picioare mai apoi ?i s? nu se afunde ?n durerea care-i m?cina sufletul, ?ntrebandu-se mereu, ?Ce-ar fi fost dac?…”

  Ba chiar DooSan se cutremur? dintr-o dat? cand SolHi spuse, ?N-a?i fost nicicand sub ape, bunico YeJin. Nu-i cunoa?te?i adancurile ?i nu i-a?i sim?it nicicand frigul de ghea?? pe piele. Din aceast? cauz? n-o s? ?ti?i nicicand cum e s? mori astfel. Eu ?ns? ?tiu prea bine cum se simte s? fii ?n acele ape reci. De asta ?i m? doare enorm s? ?tiu cum a murit mama.”

  ??n acelea?i apele ?n care a vrut s? te ucid? ?i pe tine acum 20 de ani,” spuse b?trana grav, de parc? ar fi ?ncercat s-o r?neasc? pe SolHi astfel. Prin ceea ce spuse ?ns? reu?i doar s?-l uimeasc? ?i mai mult pe DooSan, c?ci el nicicand nu aflase de ?ncercarea lui SinHa de a-?i ucide fiica cu propriile maini.

  SolHi ?ns?, deloc impresionat? de spusele b?tranei, ?i spuse sec, ??i totu?i eu n-o judec pentru acea dat? pentru simplul fapt c? nu ?tia ce face.”

  ?De asta ai iertat-o?” ?ntreb? b?trana aproape ?n ?oapt?. ?Pentru c? te-a aruncat atunci de pe stanci ca s? se salveze pe ea, punand totul pe seama nebuniei?”

  ?Nu sunte?i cine s-o judeca?i, bunico YeJin. Ce-a f?cut mama e doar p?catul ei ?i, de-o fi cineva s-o judece, atunci o va face doar bunul Dumnezeu.”

  ?Cum r?mane cu tine, SolHi? Cum r?mane cu ce sim?i tu? Sau… chiar ai uitat tot ce ?i-a f?cut? Dac? da, atunci chiar e?ti proast?, c?ci un altul ?n locul t?u i-ar fi ?ntors spatele ?i-ar fi plecat de mult.”

  ?S? plec, bunico? Unde? S? fug? De ce? Mai ales… pentru ce s? fac toate astea? Ca s? tr?iesc mai bine eu? Chiar crede?i asta, c? uitandu-?i p?rin?ii ?i copil?ria tr?ie?ti mai bine? Eu nu cred asta. La fel n-am iertat pe nimeni ?i nici n-am justificat faptele nim?nui. ?n special ale mamei ?i asta din simplul motiv c? eram doar un copil cand s-a ?ntamplat totul, un copil care n-avea nicio vin?, dar care totu?i a pl?tit pentru vina altora. Asta ?ns?… nu-mi d?dea dreptul s?-i ?ntorc spatele celei care mi-a dat totu?i via??.”

  ?A fi mama cuiva nu justific? ulterior durerea pe care i-o pricinuie?ti propriului copil, SolHi.”

  ??i crede?i c? eu nu ?tiu asta? ?tiu, dar… nu mi-a p?sat dac? sincer. Pentru mine a contat doar faptul c? aveam o familie, indiferent cum era acea familie pentru mine. O familie pe care am pierdut-o din cauza voastr? ?i-a l?comiei voastre. Din aceast? cauz? ?i nici n-am de gand s? v? iert, bunico YeJin, cate zile voi mai avea de tr?it.” Dup? care SolHi vru s? se ridice ?i s? plece.

  R?mase ?ns? a?ezat? pe scaun cand b?trana se repezi brusc spre ea ?i-i apuc? mainile ?ntr-ale ei. Apoi, privind ?int? ?n ochii lui SolHi, ?i spuse rug?tor, ?Te rog, SolHi, te implor, indiferent de ce nu sim?i, nu te r?zbuna pe fiul meu pentru ce s-a ?ntamplat. El nu-i de vin?. Doar eu. De aceea, de vrei s? te r?zbuni pe cineva, atunci r?zbun?-te pe mine, c?ci eu am l?sat-o singur?. A?a c?… te rog, SolHi, cru??-mi fiul, c?ci doar pe el ?l mai am.”

  Ale b?tranei cuvinte o f?cur? pe SolHi s? surad?. Surase ?ns? trist, ciudat mai bine zis. Dup? care, scarbit?, ??i desprinse mainile din prinsoarea mainilor b?tranei. Apoi, strangand cu putere mainile femeii ?ntr-ale ei, privi ?int? ?n ochii ei ?i-i spuse, ?S?-l cru?? Pe parazitul care m-a l?sat orfan? de mam?, de?i, datorit? ei, e ?nc? ?n via??? Ba nu, bunico, asta n-am s-o fac, c?ci anume el v-a luat de lang? mama ?n acea noapte, c?ci, de i-a?i fi fost al?turi, atunci ea ar fi fost ?n via?? acum.”

  ?Chiar ?i a?a, SolHi,” insist? b?trana, strangandu-i iar mainile ?ntr-ale ei, ?eu am fost mereu al?turi de ea. ?n to?i ace?ti ani eu am avut grij? de ea. A?a c?, dac? ai m?car pu?in? mil? de mine, atunci…”

  ?Mil?? Grij?? Ba nu, bunico YeJin, ?grija” ta a fost bine pl?tit? ?n to?i ace?ti ani. Mult mai mult decat ne era ?n?elegerea. O grij? care m-a costat mult prea scump ?i nu vorbesc doar de banii pe care i-am trimis pentru a pl?ti ?stric?ciunile” mamei, bani care ajungeau ?n buzunarul c?m?tarilor ?n timp ce eu muream practic de foame. N-am zis ?ns? nimic nicicand. Mi-am zis c? trebuie s? fiu recunosc?toare ?i s? plec capul. Ceva ce regret enorm ?n aceste clipe, c?ci de-a? fi avut curajul s-o internez pe mama ar fi fost ?n siguran?? ?i nu ?n mainile asasinilor de-alde voi.”

  Ultima parte SolHi o ?uier? printre din?i, cu ur?, scra?nind puternic din din?i ?n cele din urm? ?n timp ce-?i desprinse mainile din prinsoarea mainilor b?tranei. Apoi, ridicandu-se ?n picioare ?i privind ?int? la b?tran? r?spunse la ?ntrebarea acesteia, ?De ce totu?i faci toate astea, SolHi?”

  ?Pentru dreptate, bunico! Pentru dreptate, chiar dac? mi-am zis s? nu fac asta. Dar… o s-o fac pentru c? cei, care mi-au spus nu demult c? nu fac decat s? cer?esc mil? f?r? s? lupt, aveau dreptate. La fel cum au avut dreptate spunand c? am f?cut mereu totul pentru al?ii, dar nicicand nimic pentru mine. Acum ?ns? o s?-mi fac dreptate mie ?i, ?n acela?i timp, o s?-i fac dreptate mamei. Nu cu mana mea ?ns?. Nu, sta?i f?r? grij?, c?ci n-am de gand s?-mi p?tez mainile cu sangele vostru. O s? am ?ns? grij? s? pl?ti?i dup? merit ?i-o s? am grij? ca justi?ia s? v? fac? s? pl?ti?i cat mai dur pentru asta.”

  Spunand aceste cuvinte, SolHi ?ntoarse spatele b?tranei ?i p?r?si sala de interogatoriu. Nu privi nici m?car pentru o clip? ?n urm? ?i nici nu-i p?s? de lacrimile b?tranei, care ?ngenunchease ?n urma ei, implorand-o s?-i cru?e feciorul. Doar… cand ie?i din sala de interogatoriu ?i ?nchise u?a ?n urma ei, sim?i c-o l?sau puterile. De aceea ?i se prinse de clan?a u?ii: doar ca s? nu cad?.

  A?a ?i-o g?si DooSan cand se apropie de ea: stand locului ?i privind ?int? ?n fa??. P?rea c? nu vedea nimic la fel cum p?rea c? nu sim?ea nimic ?n acele clipe. Doar cand DooSan o ?ntreb?, ?E?ti bine?” ?ndr?zni s?-l priveasc?. Apoi, cand sim?i ?n sfar?it c? putea respira din nou, cl?tin? din cap ?i-i spuse, ?Nu pot fi bine, DooSan. Nu ?n astfel de clipe cand cerul a c?zut peste mine ?i nu-mi d? voie s? respir.”

  DooSan nu mai spuse nimic dup? astfel de cuvinte. Doar o stranse din nou ?n bra?e ?i-i permise s?-?i plang? ?ndelung durerea, f?r? s?-i pese de ochii curio?ilor care treceau pe al?turi ?ntrebandu-se ce totu?i se ?ntampla ?ntre cei doi.

  ***

  Fl?c?ri lacome mancau sicriul ?n care fu ?nchis trupul lui SinHa ?n cele din urm?. Un sicriu de lemn, frumos ornamentat, a?a cum fusese dorin?a lui SinHa s?-?i petreac? ultimele clipe pe p?mant, c?ci anume ea ?i ceruse fiicei sale, cand aceasta era ?nc? mic?, ?ntr-o zi cand era lucid? ?nc?, ?S? m? dai focului, SolHi, ?i s?-mi ?mpr??tii mai apoi cenu?a peste mare, ca s? pot pluti mereu peste ape, sim?indu-m? liber?.”

  De aceast? rug?minte a mamei SolHi ??i aminti abia cand Kan o ?ntreb? cum ?i-ar dori s? aib? loc funerariile mamei ei. Atunci, aducandu-?i aminte de acea zi, SolHi spuse sec, ?Vom trece pe la crematoriu.” Dup? care se ?ndrept? spre ma?in? ?i plec? ?mpreun? cu Yu ?i Yoon Suk, ?n timp ce Kan ?i DooSan ?i urmar? ?n alt? ma?in?.

  ?n ma?in? ?ns?, ?n timp ce se ?ndreptau spre crematoriu, pe str?zile aglomerate ale Seulului, SolHi ??i sprijini capul de geam ?i privi ?ndelung afar?. Astfel ??i putu da frau liber gandurilor ?i ?n special s?-?i aminteasc? despre acea zi cand SinHa ?i spuse despre ultima ei dorin??. Avea doar 11 ani pe atunci. Dar chiar ?i a?a ?inea atat de clar minte cuvintele mamei, care ?i spuse, ?De-o fi vreodat? s?-mi termin zilele, s? m? dai focului, SolHi.” ?i ?i spuse SinHa asta fiicei sale ?ntr-una din seri cand aceasta se ?ntoarse acas? dup? ce ea ?i Iun Min terminar? de sp?lat barca de pescuit, pentru care primeau bani.

  ?n acea sear? feti?a nu ?n?elese prea bine ce vruse s?-i spun? a ei mam?. De aceasta o privi confuz?, stand chiar ?n fa?a ei. Ba chiar se mir? enorm cand SinHa o stranse la piept, pentru prima dat? ?n via?a ei sau cel pu?in asta ??i amintea SolHi. Apoi, cu capul lipit de cel al copilei, SinHa mai spuse, ?Nu vreau funeralii tradi?ionale, SolHi. Nu vreau ca trupul meu f?r? suflare s? fie dat p?mantului. A?a c?: f?-m? cenu?? ?i las-o s? zboare peste ape.”

  Dar, de?i i se p?rur? crude acele cuvinte spuse ei de a ei mam?, ?n acele clipe, stand pe bancheta din spate a ma?inii ?i privind la graba ma?inilor care treceau pe al?turi, SolHi zambi. ?i zambi ea tocmai pentru c? realizase c? mama ei nu doar o urase ?n via??, ci ?i avuse ?ncredere ?n ea de-i ceruse s? aib? grij? de ale ei funeralii astfel. La fel… sim?ea SolHi c? a ei mam? o ?i iubise ?i nu doar o urase, cerandu-i mereu s? dispar? din ochii ei.

  Din aceast? cauz? ?i murmur? SolHi abia auzit ?n timp ce privea la fl?c?rile care dansau ?n jurul sicriului, ?Al t?u vis a fost ?n sfar?it ?mplinit, Mam?.” Apoi, strangand cu putere mana lui DooSan, care-i st?tea al?turi, SolHi surase, de?i printre lacrimi, c?ci ?n?elese totu?i c? ?n astfel de momente grele nu fusese ea singur? pan? la urm?.

  ***

  ?n diminea?a ulterioar? inciner?rii, SolHi ?i restul merser? pe plaj?. ?i f?cu ea asta tocmai pentru c? ?tia prea bine c? ceea ce urase cel mai mult SinHa cat fusese ?n via?? era s? stea ?nchis? ?ntr-o cas?. De aceea ?i se decise SolHi s?-i dea libertea mult dorit? ?n loc s-o lase ?nchis? ?n acel recipient rece ?n care i se pusese cenu?a dup? incinerare.

  Locul pe care-l alese SolHi ca s?-i ?mpr??tie cenu?a fu anume partea ceea de plaj? de lang? stancile de pe care c?zuse SinHa. ?i alese ea acel loc pentru c? credea c? sufletul mamei ei mai era ?nc? prin preajm? ?i ar fi v?zut astfel, f?r? doar ?i poate, c? SolHi ?i ?ndeplinise ultima dorin??. Dar, ?nainte de ai arunca cenu?a peste ape, SolHi le permise s?tenilor, celor care avuser? totu?i grij? de ea ?i de SinHa ?n to?i acei ani, s?-?i ia r?mas bun de la a ei mam?.

  Pentru asta, ca s?-?i poat? ar?ta respectul fa?? de cea trecut? ?n nefiin??, to?i cei care se apropiaser? de poza lui SinHa ?i de micul recipient alb cu cenu??, puse pe o panz? alb? direct pe nisip, l?saser? o floare alb? lang? ele ?i o piatr?, cl?dindu-le astfel ?ntr-un turn. Apoi, unul cate unul se ?nchinar? ?n fa?a lui SolHi, dar nu spuser? nimic. Doar b?tranul Pan ?i vorbi lui SolHi cand se apropie ultimul de ea, ?Iertate s? ne fie gre?elile, SolHi, ?i la fel s? ne fie iertate ?i p?catele. ?n ast? via?? ?ns? sau dincolo de moarte, cand vom da iar ochii cu a ta mam?, vom pl?ti totu?i pentru ceea ce-am f?cut. Dar, pan? asta se ?ntampl?, zic s? l?s?m la o parte resentimentele ?i s? permitem amintirilor frumoase s? ne intre ?n suflete.” Dup? care b?tranul se ?nchin? de trei ori ?n fa?a pozei lui SinHa.

  SolHi nu-l privi pe b?tran ?ns?. Ea doar se ?nchin? u?or ?n fa?a lui, a?a cum cereau tradi?iile. Doar pe Mina o ?mbr??i?? u?or cand aceasta se apropie de poza lui SinHa s?-?i ia r?mas bun. Dup? care, pustiit? pe din?untru, SolHi privi ?ndelung marea.

  ?n cele din urm?, cand ?i ultimul localnic ??i lu? r?mas bun de la SinHa, SolHi lu? recipientul alb cu cenu?a mamei ?i se apropie de mare. Acolo, cand apa ?i ajunse pan? la genunchi, SolHi ridic? capacul micului vas alb ?i, varandu-?i mana ?n el, sim?i pe piele cenu?a care mai era ?nc? cald?. De asta ?i zambi ea ?i spuse, ?A?a cum a fost ?i mana mamei… cald?, ori de cate ori puteam eu s-o ating.” Dup? care scoase mana din acel vas ?i l?s? cenu?a din palma larg deschis? s?-i zboare spre orizont, luat? fiind de vant pe ale lui mari aripi.

  ***

  CU O S?PT?M?N? ?N URM?. ?N SEARA MOR?II LUI SINHA.

  Adormit? fiind pe podea, cu p?pu?a pe care o strangea cu putere la piept, SinHa se foi deodat? ?n somn, auzind zgomote. Apoi, cand zgomotele se ?nte?ir?, SinHa se ridic? mai ?ntai pe ?ezute ?i ascult? cu aten?ie ce se ?ntampla afar?. V?zand ?ns? c? nimeni nu se apropie, c?ci ei i se p?ruse c? anume b?trana YeJin era afar?, SinHa se trase spre u??, pe care o cr?p? ni?el ?i privi ?n ograd?. V?zu astfel cum dintr-un furgon negru, oprit pentru scurt? vreme ?n fa?a por?ii, ie?ir? ca?iva b?rba?i la costum. B?rba?i care s?rir? apoi gardul ?i se furi?ar? spre cas?.

  V?zandu-i, SinHa ?ncepu s? se agite, murmurand ?ntruna, ?B?rba?i r?i! Sunt b?rba?i r?i aici! Au venit dup? mine!” Dup? care, speriat?, SinHa apuc? p?pu?a de man?, o stranse la piept ?i s?ri mai apoi prin geamul deschis ?n spatele cur?ii.

  S?ri la timp SinHa prin fereastr?, c?ci, dup? cateva clipe, agresorii intrar? ?n camer? f?r? s? fac? prea mult zgomot. V?zand ?ns? geamul deschis ??i d?duser? seama c? ea fugise ?i ie?ir? ?i ei tot prin geam cu gand s-o ajung? din urm?. Fur? ?ns? nevoi?i s? caute prin ograd? minute ?n ?ir f?r? s? g?seasc? pe nimeni, c?ci SinHa se ascunse, ?n spatele unor arbu?ti, acoperindu-?i gura cu palmele de team? s? nu fie auzit?.

  Abia cand urm?ritorii ei trecur? ?n fug? pe lang? ea ?i cand ?n?elese c? n-o puteau vedea, SinHa ie?i din a ei ascunz?toare ?i fugi spre plaj? cat o ?ineau picioarele. Nu strig? ?i nu ceru ajutor a?a cum obi?nuia cand era speriat?. Ea doar fugi spre acele roci, aducandu-?i aminte c? SolHi obi?nuia s?-?i petreac? timpul acolo, gandind c? astfel va fi protejat? ?n cele din urm?.

  Ajungand la roci ?ns? nu g?si pe nimeni. Chiar ?i a?a urc? pe ele pan? ajunse sus. Nici m?car faptul c? se r?ni alunecand pe ele n-o opri. Doar cand fu sus pe ele se ?ntoarse SinHa ?i privi ?n jur, r?sf??at? din plin de briza m?rii. La fel se bucur? din plin de acea lini?te din jur, o lini?te care o speriase de atatea ori ?n trecut, dar care o calma ?i parc? o atr?gea la ea ?n acele clipe.

  Doar cand SinHa sim?i c? cineva se apropia, se ?ntoarse ?i privi ?nspre drum, acolo unde v?zu lumina farului slab al unei biciclete. De aceea ?i strig? ea dintr-o dat?, ?Acas?! SolHi, e?ti tu?” Nu r?spunse ?ns? nimeni, c?ci s?teanul se urcase deja pe biciclet? ?i era mult prea departe ca s? aud? ce strigase ea. SinHa ?ns?, fericit? ?i crezand c? anume SolHi se ?ndrepta spre sat, se gr?bi s? coboare rocile. Din cauza mi?c?rii bru?te piciorul ?i alunec?, iar ea sc?p? p?pu?a din man?, care se afund? numaidecat ?n ap?.

  La vederea p?pu?ii ?nghi?ite de ape, SinHa ?nnebuni ?i ?ncepu a striga, ?SolHi, feti?a mea a c?zut ?n ap?! Cineva s? m? ajute! S? m? ajute!” Nu era ?ns? nimeni acolo s-o aud? strigand sau s-o ajute. La fel nu fu nimeni al?turi de ea cand SinHa se ?ntinse spre ape, deasupra c?rora plutea p?pu?a, gandind ca astfel s-o salveze singur? pe SolHi, pe care ?ncepu s-o vad? mai apoi zb?tandu-se ?n ap? ?n ?ncercarea disperat? de a se salva. Era ?ns? doar amintirea acelei zile ?n care ea o aruncase pe a ei feti?? de pe acele roci, o amintire care o atrase spre ape tot mai mult ca s? ajung? s? fie ?nghi?it? de ele ?n cele din urm?… odat? ?i pentru totdeauna…