Era lini?te pe Campia Estic? a Pa?i Makka?-ului. Mult prea lini?te pentru gustul lui ?irākulā, care st?tea mult ?n spatele Vanamarilor s?i, cu ochii ?nchi?i ?i mirosind orizontul. ?l deranja ceva la aerul din jur, dar nu putea ?n?elege ce. ?i nici n-avea pe cine ?ntreba de altfel de sim?ea anxietatea ceea din jur singur sau o mai sim?eau ?i al?ii. De aceea ?i se decise s?-?i ?in? limba dup? din?i, cel pu?in o vreme pan? ce ?n?elegea care era treaba cu masca ceea de lini?te pe Campia Miru?ka? sau cum mai era ea cunoscut? de al?ii drept Campia Bestiilor. De ce anume a Bestiilor? Pentru c? anume ?n acel loc se spunea printre Oamenii Ghe?ii c? avuse loc o mare b?t?lie ?ntre fiare, multe milenii ?n urm?. Care fiare ?ns??! Nimeni nu ?tia. Doar ??i aminteau oamenii c? se v?rsase mult sange ?n acel loc ?i c? anume de asta str?mo?ii ?i ?i d?dur? numele de Miru?ka? campiei F?r? Nume sau Peyara??a cum era ?tiut acel loc mai ?nainte.

  ?Ar fi trebuit s?-i spun? Campia Groazei nu a Bestiilor,” marai ?irākulā printre din?i cand ??i sim?i blana zgribulindu-se din cauza unui vant rece ce se starnise dintr-o dat? ?n jur. ?Sau al fantomelor, c?ci altfel nu-mi explic de ce m? simt de parc?-s ?nchis ?ntr-o cu?c? cu fiare.”

  ?O fi pentru c? deja-?i pierzi min?ile?” Decise Domas s?-l tachineze, apropiindu-se brusc de-al lor lider, pe la spate. Nu-l privi ?ns? pe ?irākulā, de?i acela-i arunc? o privire de ur?, ci se a?ez? pe burt?, ?n dreapta conduc?torului lor, privind ?int? la Barier?. Dup? care, c?sc? dulce ?i-?i continu? gandul. ??i totu?i… nu ?i-ai pierdut tu min?ile.”

  ?Credeai cumva contrariul?” ?i ar?t? ?irākulā col?ii.

  ?Sperasem s? fie a?a. Visasem la asta mai bine zis. Dar, cum am eu noroc precum are broasca p?r, iaca ?i e?ti tu ?ntreg la minte. Doar unele instincte ?i-au sl?bit, trebuie s? recuno?ti ?i tu. S? fie oare pentru c-ai ?mb?tranit?”

  ??n caz c-ai uitat, e?ti mai b?tran ca mine, Domas,” l?s? ?irākulā s?-i scape un marait gros din gatlej, dandu-i tarcoale Vanamarului de al?turi.

  Domas c?sc? ?ns? dulce ?n loc s? se simt? amenin?at de privirea chiora?? a lui ?irākulā. Dup? care, oarecum plictisit, ??i puse botul pe labe ?i spuse, ?Da, ai dreptate: sunt mai b?tran ca tine ?i poate ?i mai ?n?elept.”

  ?Ceva de care m? ?ndoiesc totu?i. ?i ?tii de ce?”

  ?Pentru c?, dac-a? fi fost ?n?elept, demult ai fi r?mas f?r? cap?”

  ?Cam a?a ceva. Dar, cum ?nc? ?mi st? capul pe umeri, nu te po?i l?uda cu ?n?elepciunea, s? ?tii.”

  ?O fi cum zici. Doar c?, ?irākulā, s? ?tii c? ?n?elepciunea unuia nu se poate m?sura ?n for?a fizic? sau ?n capacitatea lui de-a l?sa pe un altul f?r? cap, ci… ?n a sim?i pericolele. Precum cel din spatele Barierei de colo.”

  ?irākulā ?l privi crucit. ?Despre ce mama naibii vorbe?ti, Domas? Nu-i nimeni acolo. Sau… ai orbul g?inii cumva?”

  ?Ba nu, nu-s orb, chiar dac? am ?mb?tranit ?i nu mai v?d bine uneori. Asta ?ns? nu m? ?mpiedic? s? simt energia. Una a naibii de rece de altfel, a nim?nui altcuiva decat a lui Kirivas. ?i nu-i singur s? ?tii, ci cu o mul?ime de vanturi reci ca ghea?a ce stau acolo de straj?.”

  ?Kirivas e dup? Barier?? Da ce-a pierdut acolo?”

  Domas ?i arunc? o privire piezi?? conduc?torului s?u, chipurile ?E?ti prost?” Apoi, scuturand cu repro? din cap, spuse, ?Ce altceva putea face decat s? se asigure c? noi nu trecem de Barier??”

  ?irākulā l?s? s?-i scape din piept un hohot de ras greoi de parc? s-ar fi ?necat cu ceva ?i voia s? dea piedica ceea afar? din el. V?zandu-l pe Domas uimit, ?i spuse ?nc? razand, ?O Barier? pe care nu suntem ?n stare s-o trecem totu?i. Nici cu ajutorul smintitei de colo.”

  ??i-a? sugera s?-?i ?ii limba dup? din?i, ?irākulā,” marai ?nfuriat Domas, ridicandu-se pe toate cele patru labe. ?Titanida Tīmai nu-i nicidecum smintit?.”

  ?Dac? zici tu! Numai c? ui?i un lucru: ?ntreag?-?ntreag? la minte tot nu e. ?i ?tii de ce-s atat de sigur? Din cauza ?suratelor” ei de colo.” ?irākulā ar?t? apoi cu capul spre primul rand de copaci din spatele lor, pe crengile c?rora se aflau stoluri-stoluri negre de ciori. ?Nimeni ?ntreg la minte nu umbl? cu a?a animale de companie dup? el, s? ?tii.”

  ?De parc? cei ce umbl? singuri par a fi normali. Te avem de exemplu pe tine.”

  ?Da, aici trebuie s? recunosc c? ai dreptate: m-am smintit ?i eu. Demult de altfel. Asta ?ns? nu mi-a umbrit nicicand judecata ?i nicicand n-am crezut c?-s superior altora. Spre deosebire de ?Domni?a” ta. Dar, fie pe-a ta: de ai de gand s? sluje?ti unei inutile, problema ta!”

  Domas ranji. ?Cel pu?in eu o slujesc din proprie ini?iativ?, pe cand tu e?ti for?at s-o faci, ?irākulā: ca un caine b?tut ce-a fost pus ?n lan? ?i tras mai apoi dup? c?ru??.”

  ?Pe cine faci tu caine?” Aproape c? url? ?irākulā, apropiindu-se brusc de Domas. ?i, zbarlindu-?i blana, a?a cum f?cu ?i Domas, ?irākulā ?i ar?t? col?ii ascu?i?i ?i cu pete negre pe alocuri.

  Erau ?ncin?i de altfel pentru o sc?rm?neal? pe cinste. Una care i-ar fi l?sat probabil pe ambii f?r? blan?, c?ci ??i doreau demult s?-?i ?nfig? iar col?ii ?n gatlejul celuilalt ?i s?-l ?nve?e minte. Numai c?, un bici ce mu?c? dintr-o dat? blana ambilor lupi, ?i f?cu s? sar? ?n sus, schel?laind ca apuca?ii, ca mai apoi s? se aud? doar un harait surd ie?it din al lor gatlej cand v?zur? c? anume Tīmai ?i desp?r?ise. Ei ?ns?, de?i tare ?i-ar fi dorit ambii s?-?i ?nfig? din?ii ?n al ei gatlej, chiar dac? nu voiau s? recunoasc? deschis asta, nu-i putur? spune nimic. Doar privir? piezi? spre ea, aproape neobservat, cand Tīmai le ?uier? printre din?i:

  ?De vi-i a sc?rm?neal?, a?tepta?i-v? randul, caini ce sunte?i! Avem oaspe?i ?n spatele Barierei, ?n caz de nu ?tia?i! Al?i caini ce abia a?teapt? s? ne sfa?ie blana.”

  ??tiam ?i noi!” Marai ?irākulā abia auzit. ?De la asta ?i s-a iscat cearta, c?ci nu ne d?deam randul cine s? le spun? primul ?salut,” min?i Vanamarul.

  Tīmai ?l privi chiora?. Nu prea credea ea ?n vorbele acelui Vanamar, dar nici n-avea cum demonstra contrariul. De aceea ?i ?ntreb?, ??i, se poate de ?tiut de cand m? rog v-a?i dat seama c?-i cineva din du?mani dup? Barier??”

  ?Numai ce, st?pan?,” r?spunse Domas, gudurandu-se pe lang? ea. ?Eram pe cale s?-?i spunem ?i ?ie!”

  ?Cand: ?nainte sau dup? ce v-a?i fi rupt unul altuia beregata?” Apoi, f?r? s? a?tepte r?spunsul, Tīmai le ?ntoarse spatele, ordonandu-le, ?Preg?ti?i-v? de atac!”

  ?irākulā ?i Domas schimbar? priviri. ?Atac? Care anume?” ??i ?ntreb? Domas liderul.

  ?Idee n-am. Dar… o s? afl?m curand!” Marai ?irākulā, f?cand un tur campiei ca s? le dea de ?tire celorlal?i Vanamari s? fie preg?ti?i de lupt?.

  La jum?tatea campiei se opri ?ns? brusc sim?ind un aer al naibii de fierbinte venind din spate. Se sim?ea de parc? ar fi ars p?durea ?ntreag?, atat de dogoritor era aerul cela. Mirosind aerul ?ns? nu-l sim?i ?nc?rcat de fum ?i la fel v?zu ?ntr-un final c? nici P?durea Kiago nu ardea, iar asta i se p?ru al naibii de ciudat. Nu era ?ns? singurul deranjat de c?ldura ceea, c?ci ?i v?zu atat pe Domas cat ?i pe Tīmai scrutand zarea ?n c?utarea ?du?manului” celuia invizibil, cel care era de vin? pentru ?foc.”

  Doar Vanamarii lui ?irākulā st?teau locului, cu spatele la p?dure. Li se zbarliser? bl?nile ?i li se ?ncre?ise mult pielea boturilor, c?ci sim?eau ?i ei mirosul cela de parlit. Aveau ?ns? ordin s? stea cu ochii pe grani?ele Pa?i Makka?-ului, f?r? s? le scape nicio mi?care ?i anume asta ?i f?ceau. De nu, de s-ar fi ?ntors m?car unul spre p?dure ?i-ar fi nesocotit ordinul lui ?irākulā atunci ar fi fost pe loc pedepsit, c-o mu?c?tur? adanc? de gatlej, care l-ar fi trimis pe r?zvr?tit pe lumea cealalt? f?r? doar ?i poate.

  Spre deosebire de Vanamari ?ns?, care-?i tot zbarleau bl?nile ?i-?i ar?tau col?ii, Tīmai p?rea a naibii de calm?. Era ?ns? con?tient? c? nu avea vedenii ?i c? avea du?mani atat din fa?? cat ?i din spate. De ce era atat de sigur?? Aerul din jur. Cel din spate de exemplu, cel ce venea dinspre Regatul Ghe?ii era al naibii de rece de-i f?cea pielea de g?in?. Cel din fa?? ?ns?, ce se sim?ea venind dinspre p?durea Kiago era extrem de fierbinte, ceva ce-i parli ni?el varful p?rului ?i al genelor, iar asta ?i d?du de ?n?eles c? doar un singur du?man era capabil de-o astfel de putere. ?Nimeni alta decat M?rita noastr? Hestia!” Aproape c? strig? Tīmai la un moment dat, de-i f?cu pe to?i Vanamarii s? tresalte ?i s-o priveasc? speria?i. Titanida ?ns?, f?r? s?-?i bat? capul cu ei, ?ncepu a se roti u?or pe c?lcaie ca s? nu fie luat? prin surprindere de apari?ia brusc? a Hestiei pe undeva prin preajm?. ?i, cat se rotea ea pe c?lcaie, continu? s? strige, ?Haide, M?rit? Hestia, nu fi la??! ?tiu c? e?ti aici, c?ci nu degeaba ne-ai l?sat s?-?i sim?im respira?ia de foc: era pentru a ne da de ?tire c? e?ti aici, nu?”

  Un ras ciudat ?nconjur? cat de curand Campia Miru?ka?. Un ras ce p?ru a fi cal galopand, c?ci atat de repede f?cu ?nconjurul campiei, zgribulind ?i mai mult blana lupilor. Asta ?ns? o f?cu ?i mai atent? pe Tīmai, c?ci ?tia prea bine rasul cela: era al Hestiei, f?r? doar ?i poate. La fel ca sunetul cela de tobe b?tute cu palmele goale ce ?ncepu s? se aud? curand dup? primul ras. ?i, la nici un minut distan??, dup? ce reu?ir? totu?i s? vare frica m?car ?n oasele Vanamarilor, prima care ap?ru pe Campia Miru?ka?, la doar ca?iva metri de Tīmai, fu Hestia. Aceasta din urm?, zambind, ??i privi du?manca, c?reia ?i spuse, ??nc? m? po?i sim?i, Tīmai! Chiar ?i dup? milenii f?r? a da ochii una cu cealalt?. S? fie oare pentru c? m-ai dorit?”

  ?Absolut. La ce-am visat ?n tot acest timp a fost s?-?i sucesc gatul, sor? Hestia. Iaca de asta ?i ?i-am ?nv??at toate ?mecheriile. Ceva ce nicicand n-o s? m? mai poat? lua prin surprindere, s? ?tii!”

  ?Crezi tu?” ?i r?spunse Hestia sigur? pe sine. Asta o f?cu pe Tīmai ?i mai atent?. ?Eu n-a? fi atat de sigur?, c?ci… ups, e?ti ?nconjurat?, Tīmai. Ai nimerit singur? ?n Capcan?. Cea a Sor?ii, m? refer, pe-o campie a fiarelor.”

  Fu randul lui Tīmai s? rad? ?n hohote. Rasul ei n-o lu? ?ns? prin surprindere pe Hestia. Aceasta doar privi cu aten?ie la nebuna din fa?a ei. Pentru minute bune privi de altfel, c?ci Tīmai p?rea s? fi vrut s? elibereze tot rasul care i se adunase ?n piept timp de milenii. Doar ?ntr-un tarziu se calm? cat de cat ?i-i spuse Hestiei, ?De parc? eu a? fi o bestie s? m? prinzi ?n cu?c?, Hestia. Po?i ?ncerca de vrei. Doar c?… tare m? ?ndoiesc c-o s?-?i reu?easc?. ?i ?tii de ce?”

  ?Pentru c? al t?u st?pan Maranam ??i ap?r? spatele?”

  ?Al meu p?rinte, nu st?pan, ceea ce-i diferit. Cum? Simplu: asta m? face pe mine st?pan?.”

  ?Dac? zici. Doar c?… s? te luminez ni?el, Tīmai, dac? tot pari atat de… ?sigur? pe tine,” ?i spuse Hestia cu viclenie ?n glas, ceea ce-o f?cu pe Tīmai atent?. Ba chiar ?i ranjetul i se ?terse de pe fa??, c?ci ??i d?du seama c? Hestia ?tia ceva ce ea nu ?tia. ?i avu dreptate, c?ci Titanida Focului ?i spuse, ?optind cuvintele de data asta, ?Pentru c? e?ti singur? ?n r?zboiul ?sta, sor? Tīmai. P?rintele t?u, M?ritul Maranam, e ?i el ?n cu?c?.”

  ?Min?i!”

  ?Ce ca?tig f?cand asta? Nimic. Doar m-a? min?i pe mine ?n locul t?u. Doar spun ceea ce ?tiu: c? Maranam ?i Fecioarele Uyarvu stau chiar mai r?u ca voi acum, c?ci cu ei e nimeni alta decat Iru?. Nu singur?, ci cu Nemirā ?i cu ?ntregul Kal Ka?iya?-ul ?ntre ei.”

  ?Ah,” strig? Tīmai de nebun?. ?Se pare c? v-a?i pierdut cu totul min?ile de-a?i decis s? ne sta?i ?n cale! Dar… a?i ales gre?it, sor? Hestia, pentru c?, atacandu-ne astfel ?i vrand s? ne da?i pe noi pieirii, n-a?i f?cut decat s? v? strange?i ?treangul ?i mai aproape de gat. Acum, ?irākulā! Ataca?i!”

  ?irākulā o privi cu ochii cat cepele. V?zand ?ns? c? Tīmai era complet sc?pat? de sub control, ordon? totu?i Vanamarilor s? se regrupeze ?i s? porneasc? spre Hestia. ?i nu doar s-o sperie le ordon? ?irākulā Vanamarilor s?i, ci ?S-o rup? ?n buc??i de trebuie ca s? dea astfel un exemplu tuturor ?i astfel nimeni ?n veci s? nu mai ?ndr?zneasc? s?-i atace.”

  Trebuir? ?ns? Vanamarii s?-?i pun? pofta ?n cui, c?ci, dup? ce f?cur? nici zece pa?i spre Hestia, s?ge?i verzi, veninoase la varf, se ?nfipser? cat de curand ?n p?mant chiar ?ntre labele lor. Asta ?i f?cu s? stea locului ?i apoi s? priveasc? speria?i ?n jur, ne?n?elegand de unde se tr?sese. ?i nu doar Vanamarii fur? lua?i prin surprindere cu s?ge?ile celea, ci ?i ?irākulā, care-?i arunc? imediat ochii spre p?dure, ?n?elegand de unde anume se tr?sese spre ei. De v?zut nu v?zu ?ns? pe nimeni. Cel pu?in o vreme, c?ci, ?n clipa ?n care Hestia privi peste um?r, spre p?dure ?i ea, lui ?irākulā ?i fu dat s-o vad? pe Daphne, conduc?toarea Driadelor, printre crengile unui imens copac. Nu era singur? acolo, ci c-o mul?ime de nimfe. Pe ele ?irākulā doar le z?ri printre crengi, f?r? s? le vad? ?ns? chipul, c?ci erau bine protejate de coroanele frunzoase ale copacilor ?n care erau urcate.

  ?Acum ?n?eleg!” Marai ?irākulā, privind la Domas, care era ?n dreapta lui. ?Avem companie de frunze!” Dar, de?i vruse s? fie o glum? sau poate o insult? la adresa Driadelor, era totu?i ?irākulā c?tr?nit, c?ci ??i d?dea prea bine seama c? atata timp cat erau ?n camp deschis erau vulnerabili.

  Nu la fel p?rea s? gandeasc? Tīmai ?ns?, c?ci aceasta, dup? ce-o z?ri ?i ea pe Daphne ?n copacul cela, ?i spuse Hestiei, ?Mare scofal?: ?i-ai adus ajutoare de ?mare n?dejde.” Pe nimeni alta decat pe Daphne, o ?erpoaic? care se ascunde printre frunze.”

  ??n locul t?u n-a? dispre?ui-o, Tīmai. ?tii prea bine de ce-s ?n stare Driadele.”

  ?Da. Am auzit cate ceva. Nimic ie?it din comun de altfel,” r?spunse Tīmai cu batjocur? ?n glas. ?Un du?man c?ruia ?i pot face fa?? cu u?urin??.” ?i, pe neprins de veste, Tīmai arunc? un val de energie neagr? spre p?dure, cu gand s? le arunce astfel pe Driade la p?mant.

  Spre marea ei surprindere ?ns? valul cela se opri la jum?tatea drumului, plutind mai apoi ?n jur, cumva pe lang? Hestia. Nu era ?ns? Titanida focului de vin? pentru c? valul cela de magie neagr? se oprise, ci ale ei Tineimu, care ap?rur? una cate una pe Campia Miru?ka?.

  Erau cu zecile, dac? nu cu sutele Fecioarele Tineimu pe acea campie. Ale lor ruguri ardeau domol sub ale lor t?lpi descul?e, ?n timp ce ochii lor erau ?nchi?i ?n acele clipe. Mainile nu le erau ?ns? ascunse sau ?ncruci?ate pe piept cum obi?nuiau ele s? apar?, ci ?ineau strans cate un pumnal, ?n dreptul pieptului, pumnale care ardeau ?n ro?ul focului ?n acele clipe, barand cu a lor putere magia lui Tīmai.

  ??i-am spus c? e sfar?itul t?u, Tīmai, dar n-ai crezut!” ?i spuse Hestia lini?tit?. ?Din capcana asta nu mai ie?i!” Apoi, drept r?spuns pentru atacul lui Tīmai asupra Driadelor, Hestia ??i folosi puterea, trimi?and o lav? fierbinte asupra lui Tīmai, pe care o arunc? cat colo, mult ?n apropierea Barierei Pa?i Makka?-ului.

  ***

  Sunetul surd, al unei cr?p?turi, ce abia ?ncepuse s? se formeze, ?i atrase aten?ia lui Inlan Diar, care se ?ndrepta ?n acele clipe ?mpreun? cu E?ōl ?i parte din solda?i, spre Bariera dinspre Campia ātma. Din aceast? cauz? ?i se opri regina, privind cu mare aten?ie ?n jur, ?ncercand s? ?n?eleag? ce anume se ?ntampla ?n acele clipe cu ?mprejurimile Pa?i Makka?-ului. Nu-i reu?i ?ns? ?i pace s?-?i dea seama ce pericol se apropia de ei, iar asta ?i f?cea inima s?-i sar? ciudat ?n piept, sim?indu-?i pan? ?i palmele umezite de-o transpira?ie rece ca ghea?a.

  Taken from Royal Road, this narrative should be reported if found on Amazon.

  ?Se ?ntampl? ceva, regina mea?” O ?ntreb? E?ōl preocupat.

  ?Da, comandante, e aerul!”

  ?Aerul? La ce anume te referi, st?pan??”

  ?La puterea acestor locuri, E?ōl. La acea putere care ne-a ap?rat de atatea ori mai ?nainte, dar care pare s? nu mai fie de partea noastr? ?n acest r?zboi.”

  Preocuparea din vocea reginei ?i faptul c? ea ?i vorbea practic pe ?optite, ?l f?cu pe E?ōl s? se ?ntrebe ce anume ascundea Inlan Diar de ei. S? ?ntrebe ?ns? motivul nu ?ndr?znea, c?ci pan? la urm? ea era regina lor ?n timp ce ei erau doar supu?ii. Tot ce putea face era s?-?i plece capul ?i s-o urmeze spre hotarul Sudic al Pa?i Makka?-ului, acolo unde trebuiau s? dea ochii cu un du?man real: nimeni al?ii decat C?rbunarii.

  De Vvokkam ?i de solda?ii lui, E?ōl nu se temea ?ns?. Da, poate era el un simplu soldat, f?r? puteri magice. Dar totu?i, acele p?manturi erau ale lui, p?manturile pe care se n?scuse, unde fugise pentru prima dat? cu picioarele goale prin roua dimine?ii, unde-l ?nv??ase taic?-su ce-i iubirea de aproape ?i dorul de cas?, iar asta era o arm? mult prea t?ioas? ?i sigur? ?mpotriva du?manului. O arm? pe care comandantul avea de gand s-o foloseasc? cu orice pre?, c?ci Pa?i Makka?-ul era casa lui, nu a du?manului, iar pentru casa lui, E?ōl era mai mult decat ?n stare s? distrug? lumea doar ca s? nu-i permit? C?rbunarului Vvokkam s?-i transforme din st?panii acelor locuri ?n slugi.

  Pentru asta ?ns?, E?ōl trebuia s? fie puternic. Trebuia s? nu cad? cu duhul ?i nici s? permit? solda?ilor s?i s? se simt? slabi ?n interior. Erau umani ?i ei, cel pu?in mare parte din solda?i, iar asta ?l preocupa, c?ci s-ar fi putut speria ?i ceda u?or ?n fa?a magiei du?manului. Cel pu?in la asta se gandise ?n continuu de cand aflase c? C?rbunarii se aflau pe Campia ātma ?mpreun? cu Tikil. Dup? ce Tikil pierise ?ns?, iar el afl? de la Alena c? doar Vvokkam controla Magia Neagr?, dar nu era totu?i atat de puternic, E?ōl se mai lini?ti pu?in, zicandu-?i c? ?Atata timp cat mai exist? speran?? mai avem ?i noi o ?ans? de izband? ?n acest r?zboi.”

  ?n acele clipe ?ns?, cand v?zu preocuparea ?n privirea reginei, E?ōl ?ncepu s? se ?ndoiasc? iar de reu?it?. Era pan? la urm? firea lui uman? care-i controla voin?a ?i era normal pentru el s? se ?ndoiasc? de cum vor decurge lucrurile ?ntr-un caz sau altul. Dar, fiind pan? la urm? comandantul garnizoanei sale, cu sute de solda?i ?n grija lui, E?ōl trase adanc aer ?n piept ?i-?i urm? regina, de?i sunetul cela, al unei suprafe?e de ghea?? ce cr?pa continuu, ?ncepu s? se aud? clar ?n jur.

  Anume din cauza acelui sunet sim?i agitarea printre solda?i. Nu le spuse ?ns? nimic, E?ōl. Doar privi cu aten?ie la chipurile lor ?i la privirile lor ?ngrijorate, la fel cum privi la degetele lor care strangeau cu putere arma. ?i, v?zandu-i atat de ?ngrijora?i, E?ōl zambi, chiar dac? nu-i era lui a zambi ?n acele clipe. Trebuia s-o fac? ?ns?, c?ci asta era ceea ce-i putea ?mb?rb?ta pe ai lui solda?i: faptul c? el era curajos, c? el nu se temea de acel r?zboi ?i de Soart?, chiar dac? ?n inima comandantului era deja r?zboi ?n acel moment. Apoi, cand sim?i el ?nsu?i c? se calmase cat de cat privindu-?i camarazii, E?ōl le spuse, ?S? mergem! De noi depinde soarta acestor locuri. A?a c?, pan? noi nu c?dem, nici acest loc nu cade!”

  Solda?ii nu r?spunser?. Doar stranser? mai cu putere s?biile, suli?ele ?i topoarele ?n maini, urmandu-l pe E?ōl ?i pe regin?, care era deja la ca?iva metri ?n fa?a lor. ?i urmar? cu pas sigur, de?i ?n suflete se zvarcolea viermele ?ndoielii, cel al fricii ?i a temerilor pentru ziua de maine. Dar, de?i sim?eau toate astea, solda?ii erau cat se poate de con?tien?i c? al lor comandant avea dreptate ?i c? atata timp cat ei mai erau ?n picioare mai exista speran?? pentru ziua de maine.

  ***

  ?Bariera crap?!” ?i spuse Ka?ka? lui Colte cand sunetul cela al ghe?ii ce cr?pa se auzi clar ?i pe Campia Viteazului.

  ?Crap?? Bariera?” ?ntreb? Vanamarul ?ncurcat. ?De ce e?ti atat de sigur??”

  ?Pentru c?… e ceva ce simt. Ceva ce-am sim?it demult. Ceva la care am visat de cand am pornit ?n acest r?zboi al?turi de Parca.”

  Colte o privi ?ncurcat. ?l deranja nu-?i de ce triste?ea din ochii Fecioarei Yātrīkar, cea care se credea a fi lipsit? de suflet, dar care sim?ea triste?e ?n acele clipe. Nu ?tia Colte motivul pentru care Fecioara Yātrīkar sim?ea asta, dar era ceva ce-l intriga, c?ci nicicand mai ?nainte nu se gandise la ce via?? avusese Ka?ka? candva sau care ?i era istoria. ?n acel moment ?ns? ?ncepu s?-l interese acest detaliu mai mult ca oricand. Dar… nu era totu?i momentul s? ?ntrebe.

  ??i permise ?ns? s-o priveasc? pe Ka?ka? o vreme, curios s? vad? ce-o s? urmeze mai apoi. Ka?ka? ?ns?, p?rand a nu-l observa deloc, ?nchise ochii pentru cateva clipe, murmurand un abia auzit, ??i totu?i a? fi vrut s? fii aici!”

  ?Cine anume?” O ?ntreb? Vanamarul.

  ?Key?! A mea surioar? mai mic?! Cea care-a disp?rut demult, din cauza Hestiei ?i-a Gaeiei. O pierdere pe care am de gand s? le-o pl?tesc cu sange,” aproape c? url? Ka?ka?, deschizand brusc ochii ?n care sclipea s?lbatic focul urii. ??i… nu suntem singuri aici.”

  Colte o privi chiora?. ?Normal c? nu suntem singuri. Colo-s Vanamarii mei, iar dincolo ale tale Fecioare Yātrīkar. Sau… te-ai smintit cumva la cap?”

  ?Ba nu, Colte! Nu la ei m? refeream, ci la cele de colo. Nimeni altele decat Liamnele Tesei!”

  Ura din glasul lui Ka?ka? ?i focul din a ei privire ?l f?cur? pe Colte s? priveasc? de-a lungul Campiei Viteazului. F?cu ?ns? ochi mari v?zand, chiar ?n spatele Vanamarilor ?i-a Yātrīkarelor, nimfele paji?tilor, cele conduse de Tesa. Acestea din urm? st?teau deja ?n pozi?ie de atac, cu f?clii aprinse ?n maini ?i privindu-?i ?int? du?manii, cu aceea?i ur? cu care Fecioara Yātrīkar le privea pe ele. De altfel era imposibil s? nu simt? ?i Liamnele acela?i lucru, c?ci anume ace?ti du?mani le alungaser? de pe ale lor paji?ti cand ??i instalaser? tab?ra acolo, nepermi?andu-le s? danseze liber prin roua dimine?ii.

  ?Ceva ce n-o s? permitem nicicand,” marai Ka?ka? printre din?i. ?Celor de colo s? ne dejoace planul.”

  ?Ce-ai de gand atunci? S? le transformi ?n Yātrīkare?”

  ?Ba nu. Nimfele nicicand n-o s? fie supuse, nici chiar dac? vom folosi aceea?i vraj? pe care am folosit-o asupra Siarelor, iar asta pentru c? ele n-au o inim? uman? ?i nici nu pot fi ?n?elate.”

  ?Ceva ce se poate schimba totu?i. De ne reu?e?te s? le convingem s? lupte de partea noastr?. Asta poate ?nclina Balan?a ?n favoarea noastr?.”

  ?Ori ?n defavoarea noastr?, nu uita asta, c?ci Nimfele nu-s singure ?i nici de capul lor ?n acest r?zboi. Nu-i a?a, Tesa?”

  Nimfa zambi. ?A?a s? fie?! ?tiu ?i eu?!”

  ?Las? jocul de cuvinte pentru mai tarziu ?i r?spunde la ?ntrebare: din porunca cui e?ti aici? Ce anume vrei s? ob?ii fiind anume pe Campia Illāmal-ului?”

  ?S? v?d frica ?n ochii t?i, Fecioar? Yātrīkar ?i blana parjolit? a celor de colo,” ?i r?spunse Tesa calm? de data asta, strangand mai cu putere b??ul f?cliei ?n mana dreapt?, pe care ?l trecu apoi ?n cea stang?.

  ?Frica? ?n ochii mei? Se pare c? ai c?piat, Tesa, c?ci Fecioarele Yātrīkar nicicand n-o s? simt? fric?. Suntem nemuritoare, ??i aminte?ti?”

  ??i totu?i min?i f?r? s? ro?e?ti, Ka?ka?,” se auzi glasul lui Nikkari venind dinspre P?durea Kiago, care se afla ?n stanga Yātrīkarei. Privind ?ntr-acolo, Ka?ka? ?i Colte o v?zur? pe Nikkari venind spre ei. Nu era singur?, ci ?nso?it? de Issa?drā ?i de Melia. ?i, chiar lang? primul rand de copaci, cei doi v?zur? nimfele Meliei, atarnate de liane ?i cu arcurile preg?tite de tragere ?n maini.

  ?Sfidare atunci!” Spuse Ka?ka?, privind-o mandr? pe Nikkari.

  ?Ba nu,” ?i r?spunse aceast? calm?. ?Dreptate. Asta e ceea ce c?ut?m. ?i, desigur, s? nu v? permitem nicicand s? p?r?si?i aceast? campie. Nu vii, cel pu?in!” Apoi, privind spre Tesa, Nikkari d?du semnalul, iar Liamnele d?dur? foc ierbilor uscate de pe Campia Illāmal. Iarb? care lu? foc cat de curand, formand un mare cerc ?n jurul du?manului, barandu-le astfel calea Yātrīkarelor ?i Vanamarilor s? se ?ndrepte spre Grani?ele Pa?i Makka?-ului, ca s?-i dea astfel o man? de ajutor lui Vvokkam.

  ?n acel cerc de foc Ka?ka? ?i Colte nu erau singuri. ?nconjura?i de fl?c?ri se aflau ?i Vanamarii ?i Fecioarele Demonice. ?i, oprite ?n acela?i loc ?n care Nikkari spuse ultimele cuvinte, st?tea ea ?mpreun? cu Melia ?i Issa?drā. Nu v?zur? teama ?n ochii niciuneia din ele ?ns?, iar asta i se p?ru ciudat lui Ka?ka?, c?ci ?tia prea bine c? de urau ceva nimfele era anume focul. ?n acele clipe se aflau nu departe de el, ci ?ncojurate de fl?c?ri, ?n timp ce Liamnele se aflau de partea cealalt? a cortinei de foc, ?inand de data asta arcuri ?i s?ge?i ?n maini, preg?tite de tragere.

  ***

  ?Ceva nu-mi miroase bine aici,” murmur? Vvokkam, privind cu aten?ie ?n jur. Sim?ea ceva straniu pulsandu-i pe piele, dar nu ?n?elegea ce anume. N-avea ?ns? pe cine s? ?ntrebe, c?ci, de cand Tikil trecuse ?n nefiin??, r?mase singur cu ai lui C?rbunari s? duc? la cap?t misiunea lui Tikil. Nu f?cea asta din devotament, ci pentru c? promisese. Da, Vvokkam ?i promisese lui Tikil c?-l va ajuta s? doboare Pa?i Makka?-ulul, ?n timp ce Tikil ?i promisese libertatea deplin? dup? ce asta va avea loc. Anume pentru libertate ?i lupta Vvokkam ?n acele clipe, visand ca mai apoi s? ?ndeplineasc? un alt mare vis: cel al lui Rueb, de-a vedea Por?ile Alshamalilor scoase din balamale ?i arse pan? la p?mant, la fel cum visa el s? vad? capul lui Jrijuru c?zand de pe umeri, ceva ce-ar fi v?zut ?n urm? cu dou? decenii de n-ar fi fost mana Magului Pietrelor Negre.

  Aducandu-?i aminte de asta, Vvokkam scra?ni din din?i. ?Ah, cat ur?sc eu s? simt asta. La fel de mult precum ur?sc nedreptatea care ni s-a f?cut de-a lungul vremii.”

  ?Rege Vvokkam, prive?te!” ?i spuse unul dintre comandan?ii lui, ar?tandu-i s? priveasc? spre p?dure. ?Mi se pare c? suntem ?ncojura?i.”

  ?A?a mi se pare ?i mie,” ?i r?spunse Vvokkam, ?ntorcandu-se cu tot trupul spre p?dure, unde v?zu, lang? primul rand de copaci, Hamadriadele. Nu ?n?elegea ?ns? ce fel de nimfe erau ele, c?ci nu prea era Vvokkam familiarizat cu lumea p?durilor. O cuno?tea doar pe cea a rocilor ?i-a subteranelor. ?i, pentru prima dat? de cand era acolo, ??i dori s? fi depus mai mult efort s? memoreze detalii atunci cand Tikil ?i povestea despre lume ?i ai lui du?mani.

  ?Nimfe,” ?i spuse acela?i comandant. ?Par a fi Driade.”

  ?Ori Hamadriade ori naiba s? le ia c?-s multe,” ?uier? Vvokkam printre din?i. Era furios nu din cauza comandantului s?u, ci fa?? de sine ?nsu?i, c?ci ura el s? nu ?tie cu cine avea de-a face. De aceea ?i strig? musafirilor nepofti?i ?ntr-un final, ?S? ?ti?i c? e de prost gust s? nu v? prezenta?i atunci cand ap?re?i ?n regatul cuiva, nimfe!”

  Niciuna din ele nu spuse nimic ?ns?. Doar una dintre nimfe f?cu un pas ?n fa??. ?i, preg?tind arcul ?i s?geata, trase spre Vvokkam.

  V?zand s?geata ?uierand prin aer, Vvokkam scoase sabia cu gand s? se apere. Rat? ?ns? ?inta, c?ci ?nainte s? loveasc? s?geata, aceasta se ?nfipse la picioarele lui, la doar ca?iva centimetri de ?nc?l??rile lui metalice. Ceva ce-l uimi enorm, c?ci se a?teptase s? fie r?pus. Primise ?n schimb un mesaj, a?a cum primise demult, copil fiind, un alt mesaj, tras anume de pe zidurile de ap?rare ale ora?ului Alshamal de ?ns??i Samit.

  Aducandu-?i aminte de acea ?ntamplare, Vvokkam stramb? din nas. ?Ur?sc cand la?ii trimit astfel mesajele ?i nu vorbindu-mi direct.” N-avea ?ncotro ?ns?: de voia s? ?tie cu cine aveau de-a face trebuia s? se supun?. De asta ?i smulse s?geata din p?mant ?i, dezlegand de la varful ei o fa?ie de material, o desf?cu ?i citi pe ea, scrise cu litere vechi, ?ntr-o limb? pe care o v?zuse doar odat?, demult, ar?tat? lui tot de Tikil. O limb? pe care abia o silabisea, dar totu?i ?n?elese mesajul, ?Aceasta nu-i casa ta, Vvokkam al C?rbunarilor. La fel cum ?tim c? ?sta nu-i r?zboiul t?u. Ai doar o ?ans? s? pleci, acum.”

  ??i de nu plec? Ce-o s? se ?ntample de nu plec, aaa?” ?ntreb? el cu r?utate ?n glas, privind ?int? nimfele.

  ?O s?-?i stea capul unde-?i stau picioarele atunci,” ?i r?spunse Syke, conduc?toarea Hamadriadelor, preg?tindu-se s? trag? o alt? s?geat?.

  La fel f?cu ?i comandantul lui Vvokkam: acela se preg?ti s? arunce cu?itul s?u de cioplit spre nimfe. Fu oprit de Vvokkam ?ns?, care ?i spuse cu voce joas?, ?Nu acum, Iannish. Vom face victime pe urm?. Acum doar s? afl?m pentru ce-s aici.”

  ?Dar, rege, se preg?te?te s? trag? o alt? s?geat?. Una care poate r?pune unul de-al nostru de-?i atinge ?inta.”

  ?Ceva ce n-o s? se ?ntample totu?i, c?ci simt c? ele nu-s aici pentru a ucide. Atunci, pentru ce e?ti aici, nimf?? S? cau?i distrac?ie cumva?” ?ncerc? Vvokkam s-o provoace.

  Nu reu?i decat s-o ?nfurie pe Syke, care-?i eliber? cat de curand s?geata, doborand C?rbunarul ce se afla chiar ?n spatele lui Vvokkam. O pierdere pe care Vvokkam o r?zbun? c-o alt? victim?: o Hamadriad? ucis? de cu?itul de cioplit pe care-l smulse din mana comandantului s?u, ?uierandu-i apoi lui Syke printre din?i, ?Ochi pentru ochi ?i dinte pentru dinte, nimf?. E legea junglei, mai bine zis. Una pe care ar trebui s-o cuno?ti cel mai bine odat? ce tr?ie?ti printre fiare, frunze verzi ?i liane ?i alte dr?covenii ce pot fi g?site ?n p?duri.”

  Syke nu-i r?spunse. Doar privi cu coada ochiului la surata ucis?, scra?nind mai apoi din din?i, ?n timp ce pumnii i se ?ncle?tar? cu atata for?? de-i r?nir? pielea palmelor. Abia atunci ?i spuse lui Vvokkam, ?O lege despre care tu nu ?tii nimic, rege al C?rbunarilor.”

  ?Nu pare a fi a?a odat? ce ?i-am r?pus una dintre surate.”

  ?N-ai f?cut decat s? ne ?nte?e?ti ura din suflete, rege Vvokkam. O ur? pe care o s-o folosim din plin pe campul de lupt?, acolo unde o s? te vanez pretutindeni, doar ca s-o r?zbun pe ea.”

  ?Stai la coad?!” ?i spuse Vvokkam ?n batjocur?. ?Sunt destui care ?i-au propus asta mult ?naintea ta. De nu m? crezi po?i s?-l ?ntrebi pe cel de colo, nimeni altul decat Jrijuru al Alshamalilor,” aproape c? url? Vvokkam, v?zandu-l pe regele Alshamalilor ap?rand al?turi de ca?iva dintre solda?ii s?i ?n spatele lui Syke ?i-a Hamadriadelor. Nu doar ei ??i f?cur? apari?ia acolo, ci, cat de curand, ?ntreaga cavalerie a Alshamalilor ie?i din p?dure ?i se alinie de-a lungul Campiei ātma, ?nconjurandu-i pe C?rbunari ?i ?ncercand astfel s? nu le lase nicio porti?? de sc?pare.

  Dup? ce-?i v?zu o?tenii pe pozi?ii, Jrijuru se apropie de Syke. ?i, privind ?int? ?n ochii lui Vvokkam, ?i spuse, ?V?d c? m? cuno?ti bine, rege al C?rbunarilor. Ceva ce m? uime?te totu?i, c?ci eu nicicand nu ?i-am v?zut chipul pan? acum.”

  ?L-ai v?zut ?ns? pe cel al tat?lui meu, ?n urm? cu dou? decenii, cand capul lui s-a rostogolit la picioarele tale, ucis de sabia Magului Pietrelor Negre,” practic url? regele C?rbunarilor, f?cand ca?iva pa?i spre al s?u du?man.

  Se opri Vvokkam ?n clipa ?n care ?l auzi pe Jrijuru spunand, ?Rueb al C?rbunarilor! ?mi amintesc de el: a fost un mare om, viteaz de felul lui ?i-a murit de altfel ca unul.”

  ?Cineva despre care trebuie s? vorbe?ti cu respect, rege. Nu cu indiferen?? cum pari a vorbi ?n aceste clipe.”

  ?Asta par a sim?i ?n aceste clipe?” ?ntreb? Jrijuru. Se sim?ea dezam?git, c?ci vruse ca altfel s? se termine istoria dintre el ?i C?rbunari, odat? ce avea s?-l ?ntalneasc? pe al lor nou rege. Se ?n?elase ?ns?, c?ci ura fa?? de Alshamali p?rea s? fie o chemare de sange a C?rbunarilor. Asta ?ns? nu-l ?mpiedic? pe Jrijuru s? spun? cu bun?tate ?n glas, ??i totu?i te ?n?eli, tinere! Eu nicicand n-am sim?it dispre?: nici fa?? de tine ?i nici fa?? de-al t?u tat?, fa?? de regele Rueb. Din contr?: l-am respectat cum te respect pe tine ?i-am sperat c? vom avea o lupt? cinstit?. Ceva ce nu s-a ?ntamplat atunci, pentru c?… m-a atacat mi?ele?te pe la spate.”

  ?A?a cum ai f?cut ?i tu, folosindu-te de Mag,” ?uier? Vvokkam printre din?i, f?candu-l pe Jrijuru curios. ?Da. Am fost acolo ?n acea zi. Un pu?ti ce abia se putea ?ine pe picioare a v?zut cu ochii lui moartea p?rintelui lui. Un copil ce-a sim?it ura ?i dispre?ul mult prea devreme ?n via?a lui. Un biet suflet ce-a fost apoi nevoit s? lupte ca s?-?i apere tronul ?i via?a, pierzand tot ce-a avut, c?ci… ?n acea zi, nu mi-am pierdut doar tat?l, ci ?ntreaga familie, Jrijuru.”

  ?O pierdere care nu-mi e p?cat pe suflet ?i tu ?tii asta. N-am f?cut decat s?-mi ap?r poporul.”

  ?La fel cum o s? fac ?i eu, rege. Pe aceast? Campie str?in?. Aici… voi avea grij? ca visul tat?lui meu s? devin? realitate, iar capul t?u s? cad? de pe umeri.”

  ?Po?i ?ncerca de asta ??i dore?ti, tinere Vvokkam. N-o s? m? ascund ?i nici n-o s? te evit pe campul de lupt?. O s? te a?tept cuminte ca s? sfar?esc ceva ?nceput demult, odat? ?i pentru totdeauna de altfel: r?zboiul dintre Alshamali ?i C?rbunari!” Apoi, ?ndoind la nou?zeci de grade mana dreapt?, d?du semnalul o?tenilor s?i, care-?i preg?tir? arcul ?i s?ge?ile, ?intind cu precizie spre C?rbunari. Dup? care Jrijuru spuse, ?Niciunul din ei nu va trage. Nu f?r? ca eu s? dau semnalul. A?a c?, rege Vvokkam, de-?i iube?ti poporul, vei renun?a la lupt?, plecand capul ?i ascunzandu-te pe veci ?n gaura ta din zona stancoas? a Ka?ka? Pēy-ului.”

  Dup? astfel de cuvinte, Jrijuru ?i ?ntoarse spatele lui Vvokkam, gandind s? se ?ntoarc? ?n tab?ra lor din inima p?durii pan? ce gongul b?t?liei finale va fi b?tut. Se opri ?ns? locului auzind urletul ?nfior?tor al lui Vvokkam. Nu-l privi ?ns?. Doar ?i auzi metalul ?nc?l??rilor lovind pietrele de Campia ātma ?n timp ce se ?ndrepta spre o ?int? sigur?: el ?nsu?i, Jrijuru al Alshamalilor.

  O s?geat? tras? din stanga lui, o s?geat? ce zvacni brusc pe lang? urechea lui, ?l f?cu pe Jrijuru s? priveasc? uimit spre Morena. Nu se a?teptase ca ea s? reac?ioneze atat de brusc, ap?randu-l pe el. ?l uimea enorm t?ria de caracter ?i curajul femeii de al?turi, la fel cum ?l uimea frumuse?ea chipului ei, cel mangaiat pl?cut de-un vanti?or rece ce ?ncepu s? bat? dintr-o dat?. Apoi, cand ?n sfar?it ??i putu lua privirea de la chipul femeii de al?turi, Jrijuru privi ?n urm?, acolo unde ?l v?zu pe Vvokkam ?ngenuncheat. Avea s?geata ?nfipt? ?n um?rul drept ce-i sangera abundent. Dar, dup? privirea darz? a C?rbunarului, regele Alshamalilor ?n?elese c? acela va supravie?ui. De asta ?i zambi ?ntr-un final, ?ntorcand totu?i spatele locului ?i pornind spre tab?r?. Nu singur, ci ?nso?it de Morena, c?reia ?i lu? mai ?ntai arcul din man?.

  Privind ?n urma lor, Vvokkam marai printre din?i, ?Magul Pietrelor Negre e ?n acea p?dure. ?i simt prezen?a. O simt puternic zvacnindu-mi ?n piept ?i-o simt anume ?n acea femeie, cea care va muri de mana mea ?ntr-un final, c?ci… merit? moarte!”

  Se citea ura ?n ochii lui Vvokkam cand spuse astfel de cuvinte. Privea ?int? anume la spatele Morenei, care se pierdea printre copaci, urmandu-l pe Jrijuru. De urmat n-o urm? ?ns?, de?i numai Cerul ?tia cat ??i dorea Vvokkam asta. ?i n-o urm? tocmai pentru c? ?n?elese riscul: pentru r?zbunarea sa putea ucide suflete, ?ntreg neamul C?rbunarilor aflat pe acea campie str?in? ?i neprietenoas?, ?nconjura?i de du?mani, cei ce a?teptau doar momentul potrivit s? termine cu a lor existen??, odat? ?i pentru totdeauna.”