?Simt c? n-am aer,” murmur? DooSan pe ?nfundate, descheidu-?i doi nasturi ca s?-i fie mai u?or pe suflet. Nu g?si el pacea ?i nici nu respir? mai bine dup?. Din contr?: se sim?ea ?i mai ame?it decat ?nainte, iar ?n cap, la fel ca ?n suflet, era furtun?. Cum nu de altfel cand atat de multe ?ntreb?ri ?i roiau ?n minte ?i atatea mii de r?spunsuri c? singur nu mai ?tia ce era corect ?i ce nu. Ce ?tia ?ns? sigur era f?r? doar ?i poate c? ?Am fost orb. Atat de orb am fost de n-am v?zut adev?rul ?n fa?a ochilor. Ah, s? m? ia naiba de netot, chiar am fost orb ?i-am r?nit-o pe cea pe care am ajuns s-o iubesc din suflet.”

  ?ntr-un tarziu, cand nu-?i mai putu controla furtuna din suflet, DooSan se opri. Chiar ?n mijlocul str?zii se opri el, sim?ind o mare greutate pe inim?: era vina. Da, vina pentru a sa ne?tiin??, pentru ura sim?it? de-a lungul timpului, pentru toate tampeniile pe care i le spuse ei, toate acuzele aruncate la ?ntamplare ?i chiar prostia lui de-a se fi aruncat ?n lupt?, avand-o pe SolHi drept ?int? ?i du?man principal, f?r? a fi sigur c? era pe meritate. Regreta ?ns?. Atat de mult regreta a sa snobie ?n acele clipe, c?ci ?Chiar n-am vrut s? fie a?a,” ??i spuse dintr-o dat? DooSan. ?Chiar n-am vrut s? r?nesc pe nimeni. Doar… am vrut s? fiu eu fericit ?i s?-i fac dreptate lui YuSan.”

  ?n acele clipe ?ns?, cand ??i puse urm?toarea ?ntrebare, ?Cine totu?i i-a f?cut dreptate ei?” DooSan ??i acoperi fa?a cu mainile. N-avea niciun r?spuns ?n minte la aceast? ?ntrebare, la fel cum ??i d?du seama c? era atat de debusolat. Era imposibil s? fi fost altfel, c?ci, pan? atunci, ?l ajutase s? mearg? mai departe ura ?i dorin?a de r?zbunare. ?n acele clipe ?ns?, cand pierduse ?inta spre care se mi?case continuu ?n ultimii ani ?i mai ales cand nu mai avea nici motiv s? continue s? se ?ndrepte spre ea, lui DooSan nu-i r?manea decat s? se lase prad? dezn?dejdii, s? se pr?bu?easc? pe undeva ?i s? se fac? uitat de lume.

  Lumea ?ns?… nu l-ar fi uitat nicicand. Era sigur de asta: c? lumea nu uit?, iar dovad? vie era SolHi, cea care mereu fusese judecat? pentru cele ?ntamplate ?n urm? cu ?apte ani, chiar dac? lumea ceea, cea care o judeca continuu, nu era deloc sigur? c? anume SolHi era vinovat? de ce se ?ntamplase. Lumii ?ns? nu-i p?sa de asta. La fel nu-i p?sase nici lui DooSan de adev?r. Pan? ?n acele clipe cand, stand pe strad? ?i privind la oamenii gr?bi?i, ce treceau ?n fug? pe lang? el, i se p?ru c? lumea ?l judeca anume pe el.

  DooSan era sigur c? ?n acele clipe era judecat de ochii lumii ?i de inima uman?. Vedea acea sclipire ciudat? ?n ochii trec?torilor ce-l priveau piezi? ?i chiar i se p?ru la un moment dat c?-l ar?tau cu degetul. S? fi avut halucina?ii oare? Nu era atat de sigur. Doar b?nuia c? radeau astfel de el pentru c? fusese un prost, c?ci… cum naiba s? judeci o femeie ?i apoi s? te ?ndr?goste?ti de ea f?r? s? ?tii cine e? Mai ales, cum po?i fi atat de orb ?ncat s? negi evidentul ?i s? ignori indiciile pe care via?a ?i le puse ?n fa???

  Ce indicii anume? Faptul c? SolHi se temea de lume. De altfel auzise adesea c? lui SolHi nu-i pl?cea s? fie atins?, ?n special de b?rba?i. Nu se ?ntrebase nicicand de ce ar fi f?cut asta. De-ar fi f?cut-o ar fi putut b?nui m?car c? era din cauza celor ?ntamplate ?n urm? cu ?apte ani ?i-ar fi c?utat mai apoi alte dovezi ca s? afle adev?rul. El nu ?ns?: ?nc?p??anat ca un catar, se concentrase doar pe adev?rul ?tiut de el, cel ?n care el ?i YuSan erau victimele, iar Ian SolHi c?l?ul. De asta ?i-l plesnise via?a atat de dureros ?n acea sear?, o palm? pe care o sim?i atat de bine peste fa??, cand afl? ?n sfar?it adev?rul din spatele durerii femeii iubite.

  ?Eu ?ns? am fost atat de orb,” ??i spuse DooSan, ?nchizand brusc ochii cand sim?i c?-l deranja lumina farurilor ma?inilor ce treceau pe al?turi. La fel ?l deranjau privirile a?intite asupra lui, ale trec?torilor care nu d?deau doi bani pe el ?i ?l mai deranjau ?i ?oaptele lor, cele ce p?reau a-i fi judecat? divin?.

  Dintr-o dat?, sim?ind c? cineva ?l apucase de man? ?i mai ales cand auzi al?turi de el ?Sunte?i bine?” DooSan deschise ochii, v?zand o femeie tan?r? lang? el. Nu halucina: era ea real?, c?ci, v?zandu-l cl?tinandu-se pe picioare ?i cat pe ce s? calce ?n afara trotuarului, chiar ?ntre ma?ini, se gr?bise s?-l apuce de man? ?i s?-l aduc? mai aproape de realitate. Apoi, cat DooSan o privi tamp, c?ci el nu-?i putea da seama pan? la urm? de era ea real?, tan?ra ?l privi insistent, cu oarecare p?rere de r?u ?n priviri, ne?n?elegand ce i se putuse ?ntampla acelui muncitor de ajunse s?rmanul s? hoin?reasc? de nebun pe str?zi.

  R?spuns ?ns? nu primi decat dup? clipe bune de stat ?i privit ?int? unul la cel?lalt. Abia atunci DooSan baigui un ?Sunt bine!” Dup? care ??i eliber? bra?ul. O f?cu ?ns? cumva dintr-o smucitur?, f?cand-o pe tan?r? s? se clatine pe picioare. De asta ?i se gr?bi DooSan s?-?i cear? scuze, cum c? a fost ceva involuntar. Ea ?ns?, ?ncruntandu-se u?or, p?ru sup?rat? de-al lui comportament.

  Pentru astfel de sup?r?ri pasagere c-o str?in? DooSan sim?i c? n-avea timp. A?a c?, ?nainte ca tan?ra s? apuce s? se dezmeticeasc? ?i poate s?-i accepte ?i scuzele, DooSan ?i ?ntoarse spatele ?i porni ?n susul str?zii, ?ncotro se ?ndreptase ?i pan? atunci. Tan?ra ?ns?, v?zand ?n el un nerecunosc?tor probabil, scutur? din cap cu repro?, dup? care ?i ?ntoarse ?i ea spatele, pornind ?n direc?ie opus?.

  ?ntorcand capul pentru cateva clipe, DooSan o v?zu plecand. La fel v?zu c? ea nu privise spre el nici m?car odat?, s? se asigure c? era bine. De ce-ar fi f?cut-o totu?i, cand era el doar un str?in, ?Un needucat,” cum ar fi putut gandi ea, c?ci DooSan chiar fusese grosolan cand ??i retr?sese bra?ul. Doar c?… ?Nu pot s? m? gandesc acum ?i la asta,” ??i spuse el dintr-o dat?, privind spre ma?ini ?n acel moment, cele care se gr?beau undeva, orbindu-l pe alocuri cu a lor lumin? orbitoare.

  Din cauza acelora?i lumini, cand se sim?i ame?it ?i deloc ?n stare s?-?i continue drumul, DooSan se a?ez? pe caldaram. Apoi, prinzandu-?i capul ?n palme, baigui pentru sine, ?Ce mi se ?ntampl?? Mai ales… ce se ?ntampl? cu noi?” ?ntreb?ri pe care le pusese ?n ?oapt?, ?n timp ce ochii ?i l?crimar? din bel?ug. Lacrimi pe care DooSan le ?terse ma?inal, c?ci ?i aminteau de vise uitate, de triste?i ?i durere, la fel cum ?i amintea de acea lume cainoas?, care-l pandea adesea pe la col?uri doar ca s? mai maraie odat? la el ?i s?-i arate c? nu-l uitase, c?-l pandea din umbr? ?i c? era gata oricand s?-i sar? asupra ?i s? se r?zbune pe el pentru toate cate le f?cuse DooSan altora, pentru acele p?cate f?r? vin? cum se gandise el adesea, dar care erau totu?i p?cate ?n ochii lumii.

  ?n clipa ?n care ??i aminti de cele spuse mai devreme de Kan, mai bine zis cand ?i pusese acela ?ntrebarea, ?Te ?ntreb direct acum, domnule procuror atot?tiutor: dac? SolHi a fost scoas? din acel depozit pe buc??i, cum ar fi putut ea s?-?i ucid? fratele?” DooSan se cutremur?, dup? care ridic? brusc capul, privind cu mare aten?ie ?n jur, c?ci i se p?ruse nu-?i de ce c? ?ntrebarea i-o pusese Kan direct ?i nu fusese doar o amintire.

  Kan ?ns? nu era acolo. Erau doar amintirile cu DooSan ?i trec?torii, str?inii mai bine zis, c?ci, ?n acele clipe, doar ei ?i puteau ?ine companie unui str?in nebun ce nu se ?ncrezuse ?n suflet ?i nici nu crezuse ?n femeia iubit?, cea care-i demonstrase de atatea ori c? era o femeie de treab?. El ?ns? c?utase dovezi ale vinei ei, dovezi inexistente, dar care lui i se p?ruser? adesea atat de reale.

  Amintindu-?i de ea, DooSan tres?ri iar, chemand-o pe nume. Apoi se ridic? ?n picioare ?i privi iar speriat ?n jur, de parc? n-ar fi ?tiut ?ncotro s-o apuce. ?tia ?ns? inima, c?ci anume ea p?rea s?-l cheme spre locul ?n care ar fi putut fi SolHi: acas?, acolo unde ?i ?i ceru ?oferului de taxi s?-l duc?, pe care-l oprise stand chiar ?n mijlocul carosabilului ?i f?r? s?-i fi p?sat de claxoanele vehiculelor ce treceau ?n goan? pe lang? el ?i nici c? putea fi ucis. De tot ce-i p?sa era s? ajung? la ea ?i s-o g?seasc? cat mai curand posibil.

  ***

  ?SolHi! E?ti aici? SolHi, m? auzi?” Strig? DooSan, intrand ?n vitez? ?n apartamentul ei ?i sco?andu-?i din mers pantofii. SolHi nu era acolo ?ns?. N-o g?si nici ?n apartamentul lui sau ?n cafeneaua unde obi?nuia ea s? mearg? adesea, cand era trist?, ca s? asculte jazz. Nici chiar pe acoperi?ul cl?dirii procuraturii n-o g?si, de?i acela era locul ei preferat cand voia s? fie uitat? de lume ?i s? ?mbr??i?eze singur?tatea, exact ca ?n acele clipe cand fugise de lume, vrand s? se izoleze complet de ea.

  Neg?sind-o nic?ieri, DooSan se sim?i disperat, c?ci ?Unde s-ar fi putut duce? Mai ales la ora asta ?i ?n halul ?n care era,” se tot ?ntreba el. St?tea ?n acele clipe chiar lang? marginea acoperi?ului, cumva chircit ?i privind ?n jos, la mu?uroiul format din ma?inile ce treceau ?n goan? pe marea strad? din fa?a procuraturii. Ma?ini care nu doar c? scoteau un zgomot infernal cu ale lor claxoane, dar p?reau s? orbeasc? ?i zarea: atat de multe treceau pe acolo ?n acel moment.

  ?Lini?tea,” ??i spuse dintr-o dat? b?rbatul, ridicandu-se brusc ?n picioare. ?SolHi mereu caut? lini?tea cand se simte trist? ?i debusolat?. Exact ce are nevoie ?n aceste clipe, iar locul perfect ar fi acel motel. Da, cel despre care mi-a vorbit ?n noaptea cand au concediat-o din supermarket. A spus atunci c? e o oaz? de lini?te, exact cand treceam prin fa?a lui. Dar… s? fi mers acolo pan? la urm?? Nu, nu cred, ar fi prea mult de-ar fi mers anume ?ntr-acolo.”

  De?i nu era de tot convins, DooSan tot se ?ndrept? ?ntr-acolo ?n cele din urm?. Voia s?-?i ?ncerce m?car norocul, ca s? nu regrete dup? asta, c?ci sim?ea c? trebuia s-o fac?: s-o caute ?i-n gaur? de ?arpe de trebuia doar ca s-o g?seasc?. Trebuia s-o g?seasc? ?n acea sear?, vie ?i ?n siguran??. De nu, de i s-ar fi ?ntamplat ceva lui SolHi ?n acea noapte, DooSan la sigur nu ?i-ar fi iertat-o nicicand.

  ***

  Destule sticle goale, de soju ?i de bere, z?ceau peste tot pe podeaua rece, din lemn, al unei camere prost mobilate ?i deloc primitoare. Erau probabil ?n jur de zece sticle aruncate acolo. ?i, de?i p?reau aruncate la ?ntamplare, nu era chiar a?a, c?ci aveau o pozi?ie ciudat? totu?i: de parc? ar fi fost valuri sau poate sentimente ?n deriv?, din cele ce-?i apas? adesea pe suflet cand sim?i c? lumea ?ntreag? ??i st? ?mpotriv?.

  La fel sim?ea ?i SolHi ?n acele clipe. St?tea a?ezat? pe podea, cu spatele lipit de peretele rece, continuand s? bea f?r? ?ncetare, ?n timp ce alte sticle, de data asta pline ?i ?nc? nedesf?cute, st?teau ?n dreapta ei. Sticle care ??i a?teptau cumin?i randul, c?ci erau sigure ele c? SolHi ??i va aminti ?i de ele ?ntr-un final ?i le va lua ?n bra?e.

  Deloc un gand r?u asta cu ?SolHi ??i va aminti,” c?ci chiar dac? p?rea complet rupt? de realitate, cat umbl? hai-hui pe str?zi, tot ??i aminti de acel motel, ce-o f?cuse candva s? simt? atata lini?te ?n suflet. ?Locul perfect de ascuns,” a?a cum ??i spusese ea adesea, c?ci mereu ??i dorise un cuibu?or doar al ei, ne?tiut de nimeni, unde s? se poat? retrage ?n clipele de criz? ?i de grea ?ncercare ?i unde s? n-o poat? g?si nimeni, nicicand de-ar fi fost posibil.

  De fapt, cand SolHi ??i spuse c? trebuie s? g?seasc? un loc perfect de ascuns, se afla ?nc? a?ezat? pe podeaua rece a ambulan?ei. Nu-i p?sa ?ns? de nimic ?n acele clipe: nici de cuvintele paramedicilor, care ?i m?surau pulsul, ?ncercand s?-?i dea seama cat de grav? era starea ei ?i nici de cele ?ntamplate ?n acea sear? cu Nam Yun Ho. De fapt nu se mai gandea deloc la el ?i nici la faptul c? fusese iar drogat?. Voia doar lini?te ?i s? se ascund?. Voia s? fie singur? ?i s? n-o g?seasc? nimeni. Pentru asta ?ns? trebuia s? fie l?sat? ?n pace, iar singura ?ans? de-a sc?pa de paramedici era s? mint?.

  La ?min?it” SolHi se pricepea cel mai bine. ?n special la a se min?i pe sine. Un truc pe care-l ?nv??ase ?nc? de mic? cand, ori de cate ori i se ?ntampla ceva grav, mintea ei ?acoperea” durerea ?i ei i se p?rea c? nimic r?u nu i se ?ntamplase. Doar astfel putea merge mai departe: uitand ?ntampl?rile cu adev?rat dureroase ?i v?zandu-?i de via??.

  F?cu la fel ?i ?n acele clipe. Se min?i pe sine c? nu se ?ntamplase nimic ?n acea sear? ?i-i spuse paramedicului c-ar vrea s? mearg? acas? ?i s? se culce. Nu-i p?s? nici cand acela ?i spuse c? cocktailul care-i fusese administrat putea s?-i fac? r?u. ?i spuse doar c? va fi bine, dup? care, ?mpingandu-l de lang? ea, se pierdu ?n noapte.

  Dup? aceea, colind? de nebun? pe str?zi ore bune. ??i tot trecea adesea mana prin p?r cand sim?ea c-o treceau fiorii ?i ?ncepea s?-i fie fric?, de parc? asta ar fi ajutat-o s? se simt? mai bine. Dup? care, privind speriat? ?n jur, cu ochi pierdu?i, vedea doar fe?e necunoscute ?i neprietenoase, care-i ranjeau continuu ?i-i voiau r?ul.

  Din aceast? cauz? ?i se gr?bi s? intre ?ntr-un supermarket ?ntalnit ?n cale. Se sim?ea prea sufocat? umbland pe str?zi. La cateva minute dup? asta, ie?i cu dou? pachete cu cump?r?turi ?i se ?ndrept? spre acel motel unde ??i spuse c? trebuia neap?rat s? se ascund?. ?Locul perfect de ascuns,” cum ??i spuse ea iar, c?ci mereu g?sea cate un ?astfel de loc perfect.” Le g?sea de altfel ori de cate ori se sim?ea sufocat? de lume ?i de ea ?ns??i. La fel se ascundea cand b?teau problemele la u?a ei.

  Acest ?se ascundea” nu era doar un capriciu de-al lui SolHi. Era un mecanism de ap?rare, la fel ca cel al stru?ului, care-?i bag? capul ?n nisip ca s? nu vad? problemele. Asta nu ?nsemna c? sc?pa de ele dup? asta ?i nu era nevoit? mai apoi s? le fac? fa??. Nu, SolHi trebuia apoi s? lupte cu ele ?i s? le rezolve. Doar c?, pe moment, cat se sim?ea neputincioas? ?n fa?a lor, prefera s? se ascund? ?i s? adune puteri, ca s? le poat? face fa?? dup? aceasta.

  Mai ?nainte, cat ?nc? tr?ia a sa mam?, SolHi se ascundea doar pentru scurt? vreme. Maxim r?manea ?n carapacea ei pentru o zi ?i asta din cauza c? se sim?ea responsabil? pentru SinHa. ?n acele clipe ?ns?, odat? ce SinHa nu mai era ?n via??, SolHi ??i putea ?n sfar?it permite luxul s? se ascund? de lume pentru mult? vreme. La fel ??i permitea ?n sfar?it luxul de a-?i tr?i propria via?? dup? bunul plac sau poate s? ?i-o distrug?, a?a cum ??i dorise adesea, dar nu-?i putuse permite.

  De fapt, la asta cu ?distrusul propriei vie?i” SolHi se pricepea cel mai bine. O f?cea ?ns? de multe ori incon?tient. Alte d??i, cand sim?ea c? nu mai avea puteri s? lupte, o f?cea ?i ?n cuno?tin?? de cauz?. Chiar ?i a?a, de?i ea spera ca astfel s? colapseze ?ntr-o zi ?i s? se termine totul, acel ?s? distrug totul” era de fapt mecanismul perfect ce-o propulsa s? mearg? mai departe ?i s? g?seasc? noi puteri s? se apere de probleme ?i de lume. Alte d??i, cand nici m?car asta cu ascunsul n-o mai ajuta, SolHi recurgea la alt ?iretlic: cel ?n a-?i ?neca problemele ?n alcool, a?a cum f?cu ?i ?n acea sear?, chiar dac? ar fi trebuit s? nu pun? pic?tur? de soju ?n gur?, dup? ce Nam Yun Ho ?i d?duse acel cocktail ?fals.”

  Nu-i p?sa de nimic ?ns?. Nu-i p?sa de ce i s-ar fi putut ?ntampla ?i nici s? recupereze lucrurile de valoare pe care i le l?sase vanz?torului de la supermarket drept amanet ?n schimbul b?uturii: o pereche de cercei scumpi, pe care ?i primise pentru operativ ?i o br??ar? de aur. Pe aceasta din urm? o ??terpelise” de la DooSan, f?r? s? se ?ntrebe de unde o avea acela. La fel nu-?i b?tu capul cum va pl?ti dup? asta pentru camera de motel, c?ci, cand intrase ?i-i ceruse recep?ionerului o camer?, ?i spuse c? partenerul care va veni dup? ea o s?-i pl?teasc?. Cand anume ?i va pl?ti, SolHi nu-i spuse ?i nu men?ion? ea asta pentru simplul fapt c? nu ?tia nici ea cand sau dac? o va g?si cineva acolo. Nici nu conta prea mult de altfel: de va fi g?sit? sau nu sau de va trebui s? pl?teasc? pentru camer? sau nu. Important era s? poat? fi singur?, s? bea ?n lini?te ?i s? fie doar ea ?i demonii ei ?n acea s?r?c?cioas? camer? de motel.

  Asta cu ?proprii demoni” nu era deloc o metafor?, c?ci SolHi ?i sim?i jucandu-i ?n spate de imediat ce p?r?si ambulan?a. ?i sim?i apoi dansand ?n jurul ei tot drumul pan? la motel. Ba chiar ?i sim?i al?turi ?i dup? ce ?nchise u?a, dandu-i un picior, ca mai apoi s? se lase s? cad? la podea dup? doar ca?iva pa?i da?i de lang? u??.

  C?zand la podea, SolHi scra?ni din din?i. Sim?i durere ?n um?rul drept pe care ?i-l luxase ?n timpul accidentului cu DooSan. La fel sim?i durere ?i ?n ?ncheieturi, o durere care o f?cu s? le priveasc? insistent, v?zandu-le astfel ?nro?ite dup? ce fuseser? stranse ?ndelung cu acea curea. Din aceast? cauz? ?i ?uier? ea printre din?i la un moment dat, ?La naiba, chiar doare!” Dup? care, ca s?-i scad? din intensitate durerea ceea, SolHi d?du peste cap o sticl? de soju.

  I se f?cu mai u?or pe suflet dup? ce goli prima sticl?. Parc? ?i mintea i se mai limpezi ni?el ?i zambi, de?i trist, ?n timp ce-?i privea van?t?ile de pe bra?e ?i picioare. N-o dureau ?ns?. Cel pu?in nu realiza ea asta, c?ci nu-i prea p?sa de ele. Dar, de?i nu-i p?sa de van?t?i, tot ?i aduser? ele aminte de Nam Yun Ho, ?De acel caine care mu?c? mana st?panului care l-a hr?nit.” Dup? care, v?rsandu-?i astfel oful, se sprijini cu ambele maini de podea ?i se trase mai aproape de perete.

  You might be reading a pirated copy. Look for the official release to support the author.

  Sim?ind r?ceala peretelui ?n spate, SolHi oft?. Apoi trase adanc aer ?n piept ?i, atat de nea?teptat, izbucni ?n ras. Era un ras isteric ce-i ie?ea din piept, de parc? ?i-ar fi pierdut min?ile sau ar fi avut ea una dintre faimoasele crize de schizofrenie ale mamei ei. Nu era ?ns? nici una nici alta: SolHi nu-?i pierduse min?ile ?i la fel nu suferea de schizofrenie. Ce-o ?amuz?” ?ntr-atata fu s?-?i aminteasc? c? din proprie prostie devenise victim? ?n acea noapte. Prea mult se ?ncrezuse ea ?n faptul c? se putea ap?ra ?i c? putea duce pe al?ii de nas ?i nu se gandi nici m?car o clip? la faptul c-ar fi putut fi ea cea prostit? pan? la urm?.

  ?n?elese asta ?ns? dup? ce se apropie de ?muscoi” ?n acea noapte. O f?cu chiar dac? se sim?ea nesigur? ?i cumva rupt? de lume. ??i spuse ?ns? s? nu se panicheze ?nainte de vreme ?i c? va avea timp s? se gandeasc? la cum s? scape de probleme dup? asta, de-ar fi fost nevoie, c?ci se pricepea la lupte ?i putea ?nvinge.

  ?i-ar fi ?nvins SolHi f?r? doar ?i poate, de-ar fi fost o lupt? cinstit?. N-a fost ?ns?, c?ci p?ru c? pan? ?i Soarta ?i rasese ?n fa?? ?n acea noapte. Cum anume? Simplu: se ??n?elase” pe sine ?i b?use pan? la urm? cocktailul oferit ei de ?muscoi,” de?i ?i spusese acestuia cand i-l oferise, ?Nu-i prea devreme s? ne apuc?m de b?ut?”

  ?Deloc,” ?i r?spunse acela surazand, luand un alt pahar de pe tava chelnerului ce trecea pe al?turi. ?E doar ?nceputul.” Dup? care rase, f?candu-i ?i pe ai lui prieteni s? rad?.

  Singura care nu rase la ?gluma” lui fusese SolHi. F?cu ea asta pentru c? se sim?ea straniu s? fie ?n acea companie: vedea doar fe?e necunoscute ?n jur, fe?e neprietenoase, care-o avertizau ne?ncetat s? ?nu se am?geasc? ?i s? serveasc? din b?utur?.” Chiar ?ncercase s? scape iar paharul din man?. Numai c? ?muscoiul,” deja deprins cu ?iretlicurile ei se pare, o prinse brusc de man? ?i-o for?? s? bea, spunandu-i, ?Astfel ajungem s? ne cunoa?tem mai bine. ?i… nu-?i fie team?: to?i cei de aici au servit la vremea lor cate unul din astea.”

  Ar fi trebuit s?-i fie un semnal de alarm? acele cuvinte. Mai ales cand el ?i ?opti mai apoi la ureche, ?Dup? asta urmeaz? lucruri fierbin?i ?ntre noi.” SolHi ?ns? doar surase la acele cuvinte ?i-i spuse individului c? era de acord cu el, c?ci ??nc?lzirea trebuie s? fie pe m?sura continu?rii. Doar astfel se puteau ei apropia ?n acea noapte.” Doar c?… ah, cat de gre?it? fusese gandind astfel. Ar fi trebuit s?-i ?ntoarc? spatele ?i s? lase balt? operativul cela, a?a cum ?i promisese ?i lui DooSan. N-o l?sa ?ns? inima ?i la fel nu voia s? se spun? mai apoi despre ea c? fusese la?? ?i fugise cand ar fi trebuit s? stea. A?a c?, ?n locul propriei siguran?e, SolHi alese s? ri?te ?i s? se ?ndrepte spre necunoscut.

  La cateva clipe dup? ce b?u acel cocktail, SolHi se sim?i ame?it?. Nu reu?i s? baiguie nimic, de?i avea destule s?-i spun? idiotului care o drogase. Doar c?zu. Nu sim?i ?ns? durere, ci doar o ame?eal? stranie cand ??i reveni dup? asta ?i-?i d?du seama c? era pe um?rul cuiva, b?l?banindu-se ?n ritmul pa?ilor lui. Din aceast? cauz? ?i vedea cum ?i juca totul ?n fa?a ochilor, de?i sim?ea clar sub ea trupul musculos al ?butoiului,” pe um?rul c?ruia fusese aburcat? ?ntr-un tarziu.

  Nu-i atrase prea mult? aten?ie individului care o c?ra pe um?r, ci locului ?n care se afla. ??i spuse s? memoreze cat mai mult posibil, ca mai apoi, de sc?pa vie, s? poat? s? descrie acel loc. Din aceast? cauz? ?i-?i mijea ochii, ?ncercand s? vad? unde anume se aflau.

  Tot privind ?n jur, ??i d?du seama c? ?naintau printr-un coridor cufundat ?n semi?ntuneric. Dup? umiditate ?i miros ??i d?du seama c? era un fel de subsol, unul secret f?r? doar ?i poate, judecand dup? u?ile v?zute de-o parte ?i de alta a coridorului. La fel auzi, din spatele acelor u?i, sunete ciudate. ?Probabil clien?i care se bucur? de trupul tinerelor pe care le-au pl?tit,” ??i spuse SolHi. ??i-i straniu, c?ci, din cate ?tiu, ?n acest local nu se prestau astfel de servicii.”

  Se ?n?elase ?ns? se pare, c?ci nu doar c? se prestau astfel de servicii, dar erau din cele secrete. Altfel n-ar fi existat ?n veci un astfel de subsol ?i astfel de separeuri acoperite, ?n interiorul c?ruia s-ar fi putut ?ntampla orice ?i nici chiar Dumnezeu s? nu fie con?tient de asta dup? aceea. Asta ?ns? nu fu tot ce-i atrase lui SolHi aten?ia, ci faptul c? din unul dintre separeuri, unul aflat mult ?n fa?a lor, p?reau s? se aud? strig?tele ?nfundate ale unei tinere ce cerea ajutor.

  Anume cand se auzir? clar acele strig?te, ?butoiul” ce-o purta pe SolHi pe um?r se opri. ?i nu degeaba ?l numi SolHi ?butoi,” c?ci era un b?rbat ?nalt ?i zdrav?n, c-o burtic? u?or rotunjit?, clar v?zut? prin panza c?m??ii albe, pe care o purta sub sacoul negru. Un sacou pe care se vedeau destule scame albe, pe care b?rbatul le ignorase ori poate n-avuse timp s? le cure?e, fiind prea ocupat cu astfel de ?ndeletniciri, precum acelea de-a c?ra fete pe um?r, exact a?a cum se ?ntampla cu SolHi ?n acele clipe.

  Tot analizand sacoul individului, SolHi deveni atent?, c?ci strig?tele din spatele acelei u?i, ?n fa?a c?reia se aflau, se auzeau deja mai rar ?i mult mai pe ?nfundate. Chiar ?i a?a o f?cur? pe SolHi s? se ?ntrebe, ?Ce mama naibii se aude de acolo?” Se ?ntreb? doar ?n mintea ei, ?nchizand ochii ca s? se poat? concentra mai bine. Ba chiar scutur? pu?in ?i din cap, ca s? fie sigur? c?-?i punea ordine ?n idei. Nu-i reu?i ?ns?, c?ci a?a ?i nu ?n?elese ce s-ar fi putut ?ntampla ?n spatele u?ii ?nchise.

  Doar ?ntr-un tarziu, cand se auzi clar un geam?t, cel al unui b?rbat, SolHi tres?ri. ?Pl?cere,” ??i spuse ea, privind la u??. ?Una boln?vicioas?, c?ci altfel nu-mi explic de ce s-au auzit mai ?nainte acele strig?te. Erau anume de aici.” ?i, ?n?elegand asta, SolHi sim?i c?-i venea s? vomite. Ba chiar icni la un moment dat ?i asta din cauza c? ?butoiul” se for?? s-o ridice mai bine pe um?r pentru c?-i alunecase pu?in.

  ?n momentul ?n care SolHi icni, ?butoiul” o l?s? jos. Mi?carea brusc? a b?rbatului o f?cu pe SolHi s? se simt? ?i mai ame?it? decat ?nainte, chiar dac? starea ceea de grea??, pe care o sim?ea ?n stomac, p?rea atat de nesuferit?. De vomitat ?ns? a?a ?i nu vomit? SolHi, c?ci odat? stand pe picioarele ei se putu controla cat de cat. La fel ?i reu?i s? priveasc? ?int? la fa?a b?rbatului, ?ncercand s?-i memoreze tr?s?turile. ?Curiozitate” care fu r?spl?tit? cu un marait, dup? care individul ?i ?uier? printre din?i, ?Nici s? nu-?i treac? prin cap.”

  La ce anume se referise el, SolHi a?a ?i nu-?i putu da seama. De altfel nici n-avea ea cand s?-?i bat? capul cu el, c?ci la ce visa era la un pat bun pe care s? se arunce ?i apoi s? doarm? ?ndelung ca s?-?i revin?. Doar c? trebui s? lase gandurile celea pentru mai tarziu cand auzi pa?ii cuiva apropiindu-se de u??. De asta ?i deveni atent?. ?i nu doar ea, ci ?i cei ?ase pinguini care erau cu ea, incluzandu-l pe ?butoi.”

  Privind ?n jur ?i v?zandu-i pe cei ?ase indivizi, SolHi surase. ?Nici nu ?tiam c-o s? am vreodat? ?ansa s? ajung la Polul Nord ?i s? v?d pinguinii. Sau… era necesar s-ajung doar ?ntr-un subsol pr?p?dit ca ?sta ca s? dau ochii cu ei?” Dup? care rase pe ?nfundate.

  ?n clipa ?n care sim?i calul n?r?va? din suflet, cel ce-i purta rasul pe spate, pe cale s?-i ias? din piept, SolHi ??i d?du capul pe spate, iar asta o f?cu s?-?i piard? echilibrul. Se culc? ?ns? cat de curand pe-o ran? cand ?butoiul” o prinse de bra?. Din aceast? cauz? ?i scheun? ea jalnic, sim?ind durerea ceea ascu?it? ?n um?r. Dup? aceea sim?i durere ?i dup? ce atinse podeaua cu fundul, c?ci individul ?i d?du apoi drumul, permi?andu-i s? ?sufere din plin ?n acea sear?.”

  SolHi ?i ar?t? col?ii dup? asta cat timp ??i atinse um?rul r?nit. Nu pentru mult? vreme ?ns?, c?ci gafaitul ?i pa?ii cuiva, pa?i ap?sa?i pe-o podea de lemn, o f?cur? atent?. Ba chiar ??i opri ?i respira?ia cat a?tept? s? vad? ce-o s? se ?ntample dup? asta. Din aceast? cauz? ?i auzi apoi stranii pulsa?ii ?n urechi: din cauza respira?iei ?inute ?n co?ul pieptului, ceva ce-o f?cu iar s? vrea s? vomite.

  Uit? de-a ei dorin?? ?n clipa ?n care u?a din spatele ei se deschise brusc, iar SolHi d?du cu ochii de varful pantofilor cuiva. Erau pantofi negri, ai unui b?rbat, era sigur? de asta. A cui ?ns?, nu ?tia. Avea de gand s? afle totu?i. De aceea ?i-?i ridic? privirea ?i-i fu dat s? vad? varful curelei ce se b?l?b?nea ?n aer, ?n timp ce cel cu pantofii se chinuia s?-?i ?nchid? nasturele de la pantaloni.

  Nu-l privi SolHi pe individ pentru mult? vreme, c?ci cureaua ceea, ce se b?l?b?nea ?n aer, ?i aduse aminte de acea noapte, din urm? cu ?apte ani. Privind pe lang? individ ?ns?, ?i fu dat s? vad? o tan?r? ce z?cea pe podea, ?n camera din care ie?ise el. Nu era ?ns? o halucina?ie de-a lui SolHi, cum i se ?ntampla s? vad? adesea cand ??i amintea de trecut ?i de ea: era realitatea, c?ci acea tan?r? era real?. Ba chiar z?cea ?ntr-o balt? de sange dup? ce fusese b?tut? cu bestialitate, ca mai apoi tic?losul care ?i r?nise corpul s? se ?nfrupte aprig din ea doar ca s?-?i ?ndeplineasc? un capriciu boln?vicios.

  Privind ?int? la tan?ra care z?cea incon?tient?, SolHi se cutremur?. Mai ales cand auzi glasul lui Nam Yun Ho ?n urechea stang?, c?ci anume el o r?nise pe acea tan?r?. Acesta, v?zand-o pe SolHi a?ezat? pe podea ?i privind ?int? la acea tan?r? r?nit?, se puse ?n pirostrii lang? ea ?i-i ?opti la ureche, ?Nu ce, iubire, acum m? crezi cand ??i spun c? ce-mi doresc mereu se ?ntampl?? Ce anume? Noi doi ?mpreun?, ?n ipostaze tandre.” Dup? care, v?zand clar c? SolHi tremura ca varga ?n timp ce-l privea ?int?, o s?rut? pe frunte, dup? ce-o apucase de dup? ceaf? ?i-o trase cu putere spre el.

  Mirosul ?n?ep?tor de parfum ?i transpira?ie, ce se sim?ea de la Nam Yun Ho, o f?cu pe SolHi s? se simt? ?i mai ame?it? decat ?nainte. Din cauza asta ?i ?nchise strans ochii. La fel ?i ?nchise ca s? n-o mai vad? pe acea tan?r? ?ntins? pe podea, o tan?r? care ?i amintea atat de mult de ea, c?ci ?i ea z?cuse la fel ?n urm? cu ?apte ani. ??i probabil o s? zac ?i acum, c?ci odat? ce i-am c?zut ?stuia ?n labe nu-i mai scap,” ??i spuse SolHi ?n gand exact ?n clipa ?n care ??i pierdu cuno?tin?a ?n bra?ele lui Nam Yun Ho.

  ***

  ?A fost totul real,” murmur? SolHi, band mult din sticla de soju dup? asta. ?A fost cat se poate de real ?i… s-a sim?it la fel. Simt ?nc? totul pe piele ?i ?n suflet, la fel cum se simte ?n moalele capului, c?ci tic?losul cela chiar n-a avut mil? cand m-a tras de p?r.” Dup? care, ?ncurcandu-?i p?rul cat ??i frec? cre?tetul capului, SolHi oft?.

  Atat de brusc, acel oftat se transform? ?n plans. Ba chiar tremura SolHi din toate m?dularele ?n timp ce strangea sticla ceea de soju cu mana dreapt?, iar cu stanga ??i acoperea ochii, de parc? n-ar fi vrut s? arate lumii ale ei lacrimi. La fel, din pieptul ei, se auzeau sunete ciudate, asemeni unui harait, iar asta era f?r? doar ?i poate din cauza sentimentelor contradictorii care o ?ncercau ?n acele clipe.

  La fel de brusc precum ?ncepu a plange, SolHi ??i opri lacrimile s?-i curg? pe obraz. Se ?ntampl? din cauza ferestrei deschise, pe care o privea ?int? ?n acele clipe. O fereastr? c-o perdea alb? atarnat? la ea. Dar, mai mult decat fereastra ceea, ?i atrase aten?ie lui SolHi perdeaua, cea care dansa ciudat cu vantul ?n acele clipe, ?n timp ce ?n spatele materialului alb, aproape transparent, se vedea o umbr? neagr?.

  Contrastul dintre alb ?i negru o f?cu pe SolHi s? se cutremure. Compar? acel contrast cu murd?ria din sufletul ei, cel chinuit de atata amar de ani, cel batjocorit de oameni ?i de vreme, un suflet ce c?uta doar pacea ?n acele clipe, dar pe care n-o putea totu?i avea. ?i da, chiar c-o chinuiau fantomele trecutului ?n acele clipe, c?ci, ?n clipa ?n care vantul sufl? mai cu putere, dand perdeaua ?ntr-o parte, SolHi v?zu clar silueta unui b?rbat, ce st?tea cu spatele la ea, cu mainile ?n buzunare, privind la dep?rtarea de dincolo de acel geam.

  V?zandu-l stand acolo, SolHi ?mpietri pentru cateva clipe. Apoi ??i acoperi gura cu ambele palme cand ??i d?du seama c? acea siluet? ?i era cunoscut?. O siluet? care o ?ngrozi enorm, c?ci era a celui care o atacase ?n urm? cu ?apte ani. Era clar? acea imagine. Era cat se poate de clar? ?i real?, la fel cum era el real: stand ?n fa?a acelui geam de parc? era acolo s?-?i scoat? parleala cu SolHi ?i s-o pedepseasc? pentru c? supravie?uise ?n urm? cu ?apte ani.

  Icni SolHi ?n clipa ?n care ?i v?zu fa?a acelui b?rbat: era Han YuSan. V?zu clar al lui chip ?i-al lui zambet boln?vicios, un chip pe care-l ?ngropase adanc ?n a ei minte ?i pe care ?i-l dorise s? nu-l mai vad? nicicand. Chiar ?i a?a el revenise iar ?n via?a ei ?n acea noapte, una neagr? ?n care nu era sigur? pe ea ?i nici st?pan? pe ea. Nu doar din cauza drogurilor administrate ?i-a alcoolului pe care ?l b?use singur? dup? asta, ci din cauza c? nu se sim?ea sigur? pe ea ?i a groazei ce-o paraliza pe din?untru.

  Sc?pand sticla din man?, SolHi permise alcoolului s? se preling? liber pe podea. Ea ?ns? se lipi complet de zidul cela, tremurand toat?, c?ci ?l v?zu ?ntorcandu-se spre ea. ?i, ?n timp ce-i zambea atat de ciudat, ?ncepu a p??i ?ncet spre ea. SolHi ?ns?, care nu realiza deloc ce f?cea ?n acele clipe, se trase pe lang? perete, vrand parc? s? se ?ndrepte spre u??.

  ?n clipa ?n care spatele ei atinse golul, c?ci peretele se termin? ?ntr-un tarziu, SolHi se cutremur? iar. ?n cap strig? cu toat? for?a un ?Nu, nu poate fi,” c?ci acel perete ?i fusese sprijin pan? nu demult. ?n acele clipe ?ns? fusese l?sat? singur?, ?n fa?a sor?ii. Chiar ?i a?a nu se d?du b?tut?, ci ?ncepu a se tar? pe podea, de data asta spre geam, ?n timp ce silueta din fa?a ei p??i ?n cerc, parc? imitandu-i mi?carea.

  Se mi?car? astfel pan? se auzi destul de clar ?n acea camer? sunetul strident al unor picioare de metal atingand cimentul. Era acela?i sunet din noaptea fatal?, cand individul ce-o agresase tarase scaunul, pe care se a?ezase dup? asta, pe podea. Un sunet ce-o sfredeli pe din?untru dintr-o dat?, f?cand-o s? strige curand dup? asta, ?Ajunge! Nu mai vreau s? aud! Ajunge!” Dup? care, apucand strans o sticl? de soju, pe care o sim?i al?turi, o arunc? cu putere ?nspre individ. Iar sticla, trecand pe lang? el, lovi peretele, f?candu-se ??nd?ri curand dup? asta.

  Han YuSan rase de-a ei stang?cie. Rase sco?and-o practic din min?i dup? asta ?i f?cand-o s?-?i doreasc? s?-l mai ucid? odat?, chiar dac? ceva ?i spunea c?-i mort. Era o voce ce se auzea slab ?n capul ei, care-i tot spunea, ?E mort, SolHi! El nu-i real! E doar o iluzie, c?ci anume tu ai fost acuzat? de moartea lui!”

  SolHi nu-i d?du crezare vocii ?ns?, ci-l ?ntreb? pe acel Han YuSan din fa?a ei, ?De ce? Ce ?i-am f?cut atata de vrei s? m? nimice?ti? De ce? Nu-s decat un om care vrea s? tr?iasc?! Doar d?-mi voie s? tr?iesc, odat? ce e?ti mort! Pentru numele lui Dumnezeu!”

  ?S?-?i dau voie s? tr?ie?ti?” O ?ntreb? acel Han YuSan imaginar. ?De ce? Dac? eu sunt mort, nici tu nu po?i tr?i. Mai ales: de ce s? te las ?n pace cand te pot chinui? Iar ?i iar pan? n-o s?-?i pierzi min?ile de tot! Am puterea ?i-o s-o fac, Ian SolHi: o s? te fac s? te tarai ca rama pentru ce mi-ai f?cut.” Apoi rase. Boln?vicios rase Han YuSan pan? ?n clipa ?n care SolHi spuse:

  ?E?ti fals. ?sta nu e?ti tu. Nu, tu nu e?ti acel Han YuSan pe care ?l ?tiam.” Apoi, dup? ce spuse aceste cuvinte, SolHi ?nchise strans ochii, vrand parc? s? fug? de realitate.

  ?i deschise brusc, ?n clipa ?n care auzi zgomot ?n stanga ei. Privind ?ntr-acolo, ?l v?zu pe Han YuSan, cel ?n costum sur, aruncandu-se asupra altuia, ce purta haine cernite ?n acea noapte. Apoi, cand u?a camerei de motel se deschise cu zgomot, lovind peretele din dreapta, SolHi tres?ri ?i privi cu groaz? ?ntr-acolo. Nu-i v?zu ?ns? pe DooSan ?i pe recep?ionist ?n fa?a u?ii, ci doar golul din spatele lor.

  V?zand-o complet rupt? de realitate, DooSan ?mpietri. Mai ales se cutremur? ?n clipa ?n care ea zvacni de jos ?i se opri apoi cu spatele la fereastra deschis?, atingand marginea pervazului. ?i, ?n timp ce-l privea ?int?, SolHi tremura ca varga, ceva ce-i d?du de ?n?eles lui DooSan c? avea halucina?ii. De asta ?i-i spuse cu glas blajin, ?Sunt eu, SolHi! M? recuno?ti? Sunt DooSan.”

  SolHi scutur? brusc din cap. Nu ?ncercand s?-?i limpezeasc? mintea, ci ca s? alunge din cap imaginea ciocanului ?nsangerat, pe care ?l strangea cu putere ?n man? ?n timp ce acel Han YuSan, pe care ea ?l lovise, cel ?n negru, se cl?tina pe picioare. Ba chiar, fiind totul atat de real pentru ea, SolHi ?ncepu a strange la propriu mana dreapt?, r?nindu-?i palma pan? la sange.

  ?Ascult?, SolHi,” ?i spuse DooSan, v?zand-o tremurand toat?. ?O s? m? apropii de tine acum, ok? O s-o fac ?ncet, f?r? mi?c?ri bru?te. Doar m? apropii. Nu-?i fac nimic! Vreau doar s? vorbim, stand unul lang? cel?lalt ?i nu atat de departe unul de altul. A?a cum am f?cut mereu: doar am vorbit. Bine?”

  Tres?ri s?rmanul ?i ?nghi?i ?n sec cand SolHi ?l ?ntreb?, ?Sunte?i bine, procuror Han? Acum sunte?i mai bine?” O ?ntrebare care-i bulvers? complet atat pe DooSan cat ?i pe recep?ionist, care schimbar? priviri.

  ?ntr-un tarziu, ?n?elegand c? singura lui ?ans? de reu?it? era s?-i fac? jocul, DooSan d?du din cap c? da. ?Sunt cat se poate de bine. Mai ales acum c? te v?d ?i c? e?ti ?n siguran??. Doar m? vezi, nu? Sunt Han DooSan, sunt bine.”

  ?Ba nu,” murmur? SolHi cu glas stins. ?Nu sunte?i cel pe care ?l cunosc.”

  Broboane reci de sudoare ?l trecur? pe DooSan auzind ?oapta ei. Mai ales cand SolHi atinse cu ambele maini tocul ferestrei. Chiar ?i a?a, temandu-se ca naiba ca ea s? nu sar? ?ntr-un final pe geamul cela, spuse, ?Desigur c?-s cel pe care ?l cuno?ti. Nu mai exist? un alt Han DooSan, SolHi. Doar m? cuno?ti.”

  ?Am crezut c? te cunosc, dar nu… nu te-am ?tiut nicicand. M-am min?it doar c? v? cunosc ca s? nu simt vina asta, c?ci… chiar am vrut s?-?i cer iertare pentru ce ?i-am f?cut atunci.”

  ?Ce tot ?ndrug? acolo?” Se ?ntreb? DooSan ?n ?oapt?. ?Mai ales, de ce am impresia c? nu vorbe?te cu mine? De-i a?a, cu cine vorbe?te atunci?” Nu avea idee ?ns? ce era ?n mintea lui SolHi ?n acele clipe. De aceea ?i-o ?ntreb?, ?SolHi, tu ?tii cine-s eu? Eu, ?tii cine-s, c? eu nu-mi amintesc deloc.”

  SolHi ?l privi ?int? de data asta. ?E?ti Han Do… nu, Han Yu… nu, nu pot s?-mi amintesc deloc. Nu ?tiu cine e?ti ?i de ce e?ti aici. Ai venit dup? mine cumva?” Spuse ea printre lacrimi.

  ?Da,” se gr?bi DooSan s? o asigure. ?Doar ?tii c? eu sunt mereu lang? tine. La doar un pas ?n urma ta.”

  ?De ce? Pentru c? m? ur??ti ?i vrei s? m? vezi moart?, nu-i a?a? Ceea ce vrei e s? te r?zbuni pentru cele ?ntamplate acum 7 ani, atunci cand eu… cand eu am f?cut ce-am f?cut atunci.”

  ?Despre ce vorbe?ti acum, SolHi? Cum po?i spune c? sunt aici s?-?i fac r?u? Nu vreau decat s?-?i fiu al?turi ?i s? te ?tiu ?n siguran??.”

  ?Ba nu. Ce-?i dore?ti e s? scapi de mine! A?a cum a?i vrut to?i ?n tot acest timp. O pl?cere pe care o s? v-o dau acum ?i ?ansa de-a sc?pa de mine, odat? ?i pentru totdeauna,” strig? SolHi. Apoi… se mi?c? brusc ?n spate, l?sandu-se s? cad? peste pervazul geamului deschis. Nu singur?, ci cu DooSan, care s?rise s-o apuce de man? ?i r?mase apoi atarnand ?n neant.